20 NOIEMBRIE

ACATISTUL CUVIOSULUI PARINTELUI NOSTRU

GRIGORIE DECAPOLITUL

Rugaciunile incepatoare

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele

Condacul 1

Aparatorul nostru si folositorul cel fierbinte, dupa datorie multumiri aducem tie, sfinte, noi cei izbaviti din nevoi cu rugaciunile tale. Ci ca cel ce ai catre Domnul indrazneala, din toate primejdiile izbaveste-ne pe noi, ca sa-ti cantam tie: bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!

Icosul 1

Ingereasca viata alegand a petrece pe pamant, parinte, ca sa te bucuri cu ingerii in ceruri, ai parasit toate cele veselitoare ale lumii si ranindu-te cu dumnezeiasca dragoste ai alergat la limanul cel de mantuire al sihastriei; pentru care noi minunandu-ne zicem tie:

Bucura-te, ca din pruncie ai ridicat pe umeri Crucea Mantuitorului Hristos;

Bucura-te, ca pentru dragostea lui Hristos ai uitat dorul parintilor tai;

Bucura-te, ca ai ales fecioria mai mult decit nunta;

Bucura-te, ca te-ai logodit tie curatia;

Bucura-te, ca nu te-ai amagit ca Adam prin lacomie;

Bucura-te, ca prin postire ai domolit saltarile trupului;

Bucura-te, ca ai castigat in inima ta frica Domnului;

Bucura-te, ca dintr-insa ai nascut duh de mantuire;

Bucura-te, caci cu secera rugaciunii ai curatit spinii patimilor;

Bucura-te, caci cu plugul infranarii ai arat pamantul sufletului tau;

Bucura-te, ca ai semanat intr-insul semintele dreptei credinte;

Bucura-te, ca dintr-insele odraslesti noua roadele tamaduirilor;

Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!

Condacul 2

Vazandu-se pe sine sfantul izbavit de grijile lumesti, tainuindu-se de slugile sale, a alergat la parintele si pastorul care l-a invatat rinduiala vietii sihastresti, si l-a trimis a se nevoi cu pustnicii cei ce petreceau acolo aproape de dansul si cu care a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Intelegerea cea razvratita a raucredinciosului igumen cunoscand-o, cu indrazneala l-ai infruntat in sobor mustrandu-l; iar el trufasul, maniindu-se, a poruncit ca sa te bata fara mila; tu insa, primind multimea loviturilor ca niste roua cereasca, multumit-ai lui Dumnezeu; pentru care noi, laudand ravna ta cea dumnezeiasca, graim tie:

Bucura-te, ca ai vadit cu indrazneala eresurile celor raucredinciosi;

Bucura-te, ca ai fugit de locuirea cea impreuna cu dansii;

Bucura-te, ca pentru dreapta credinta primind rani te bucurai ca apostolii;

Bucura-te, aparatorul dogmelor celor sobornicesti si apostolesti;

Bucura-te, ravnitorul vietii ingeresti;

Bucura-te, locuitorul pustiei cel ales;

Bucura-te, ca prin varsarile lacrimiior ai stins focul pacatului;

Bucura-te, ca prin starile la privegheri ai adormit valurile patimilor;

Bucura-te, caci cu dumnezeiasea smerenie ai smerit rautatea vrajmasilor diavoli;

Bucura-te, ca nu te-ai amagit de nalucirile lor cele prefacute in chip de lumina;

Bucura-te, ca prin sihastrie te-ai aratat ca un pom rasadit langa izvoarele apelor;

Bucura-te, caci cu lucrarea cuvantului te-ai aratat vita mult roditoare;

Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!

Condacul 3

Puterea Celui Preainalt prin rugaciunile tale cele primite pogorandu-se, a gonit pe diavolii care te suparau si te chinuiau spre pacatul trupesc; de care izbavindu-te in vis prin venirea Preacuratei Maicii lui Dumnezeu ce s-a aratat in chipul maicii tale, ai cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Avand dorire sa vezi pe fratele tau cel dupa trup, ai trimis la dinsul pe ucenicul tau; iar tu, fiind cuprins de lumina cereasca ce s-a pogorat peste tine, ai petrecut in buna mireasma multe ziie, pina ce s-a intors ucenicul; atunci te-ai desteptat, iar el intelegand acea taina preamarita, a grait catre tine:

Bucura-te, vazatorule de ceresti vedenii;

Bucura-te, locas de cereasca lumina;

Bucura-te, ca prin buna mireasma a ei te-ai izbavit de curgerea sangelui;

Bucura-te, ca printr-insa ai scapat de patimi si de supararile diavolilor;

Bucura-te, ca, rastignindu-te lumii, Donmului te-ai adus jertfa;

Bucura-te, caci cu sudorile sihastriei ai stins carbunii patimilor;

Bucura-te, ca ai fost pilda tuturor spre mantuire;

Bucura-te, ca pe multi mantuiti ai adus Domnului;

Bucura-te, temelia cea neclintita a pustnicestilor stradanii;

Bucura-te, ca ai inflorit ca un trandafir si crin bine mirositor in vaile sihastriei;

Bucura-te, ca de la cer ai primit dar in chipul focului;

Bucura-te, ca ai stralucit mai mult decat soarele;

Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!

Condacul 4

Vifor de ganduri indoite avand sfantul pentru vedenia de care a fost uimit in multe zile, a chemat pe unchiul si parintele sau Simeon ca sa vina la dansul; de la care luand buna incredintare ca vedenia aceea n-a fost de la intunecatii diavoli, ci dumnezeiasca si ingereasca, a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Auzit-ai glas din cer strigandu-te ca pe patriarhul Avraam: iesi din pamantul tau si din rudenia ta si mergi in pamantul in care vei putea sluji lui Dumnezeu; si indata ascultand dumnezeiasca porunca, sculandu-te, te-ai dus; pentru aceea graim:

Bucura-te, ca te-ai facut urmator lui Avraam cu credinta;

Bucura-te, caci ca dansul ai parasit patria si neamul;

Bucura-te, cu Isaac mostenitorule al credintei;

Bucura-te, cu Iacov minte vazatoare de Dumnezeu;

Bucura-te, noule Moise cu nerautatea;

Bucura-te, noule David cu blandetea;

Bucura-te, ca te-ai aratat nou Iov cu rabdarea;

Bucura-te, ca ai ravnit credinta lui Iosif;

Bucura-te, ca pentru credinta te-ai aprins cu ravna ca Ilie;

Bucura-te, caci cu indrazneala ai mustrat ca Botezatorul;

Bucura-te, barbat ai doririlor duhului, noule Daniele;

Bucura-te, profet vazator de cele viitoare;

Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!

Condacul 5

Stea neratacita mult-luminoasa povatuita de Duhul Sfant te-ai aratat in pustietati si in orase, stralucind cu minunile, diavolii gonind si bolile talmaduind; pentru care de catre toti vestindu-se minunile tale, cu multumire se aduce lui Dumnezeu cantare: Aliluia!

Icosul 5

Vazand popoarele faptele tale cele bune si viata ta cea mai presus de om, cu credinta au alergat ca la un trimis al lui Dumnezeu, primind folosul cererilor; cu care si noi impartasindu-ne de facerile tale de bine, dupa Evanghelie preamarind pe Tatal ceresc cu multumire cantam tie:

Bucura-te, ca ai imbogatit pe cel sarac din Priconis ca marele Nicolae;

Bucura-te, ca te-ai aratat cu blandete catre cel ce te-a batut ca pe o iscoada;

Bucura-te, ca ai vadit avutia lui Mercurie ca era din nedrepte agoniseli;

Bucura-te, ca ai izbavit din mare pe calugarul ce-ti slujea tie;

Bucura-te, ca la Roma te-ai iaratat mare facator de minuni;

Bucura-te, ca de acolo ai fugit de lauda oamenilor;

Bucura-te, ca in Sicilia ai gonit pe balaurul ce se pornise asupra ta;

Bucura-te, ca acolo pe femeia cea desfranata o ai indreptat la pocainta;

Bucura-te, caci cu rugaciunea ta catre Dumnezeu ai imblanzit pe cetatenii idrisini;

Bucura-te, ca in chip nevazut ai trecut prin oastea de saracini;

Bucura-te, ca ai vindecat mana ce se uscase a saracinului pe care o ridicase ca sa te junghie;

Bucura-te, caci cu rugaciunile tale s-a tamaduit cel indracit;

Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!

Condacul 6

Propovaduitor, purtator de Dumnezeu fiind, ai invatat a ne inchina Treimii in Unime si Unimii in Treime si facindu-te vas ales ca marele Pavel, te-ai aprins de ravna, dorind de mucenicie pentru sfintele icoane; iar Dumnezeu te-a pazit in viata aceasta ca sa folosesti multora care au cantat Lui: Aliluia!

Icosul 6

Stralucind tu ca al doilea Pavel in Tesalonic, petreceai in multe lipsuri dintre cele ale vietii trupesti; dar Dumnezeu purtand grija de tine, te hranea prin cinstita femeie, ca pe Ilie prin corbi si ca pe Daniel in groapa leilor prin ingeri; iar noi, auzind credinta ce aveai catre Dumnezeu in Care ai nadajduit, graim tie:

Bucura-te, ca in multa lipsa find nu ai slabit nevointele sihastriei;

Bucura-te, ca pentru dragostea lui Hristos ai rabdat foamea si lipsa de imbracaminte;

Bucura-te, ca ai folosit pe femeia cea saraca cu izvorarea de smoala;

Bucura-te, ca ai vadit pe cel ce ascunsese din milostenia cea randuita pentru saraci;

Bucura-te, ca ai tamaduit pe cel nebun indracit ce sarise in spatele tau;

Bucura-te, ca ai vadit pe calugarul ce se prefacea ca este indracit;

Bucura-te, caci cunoscand viclesugurile diavolilor, ca pe niste paianjeni le-ai risipit;

Bucura-te, ca intru toate desavirsit i-ai rusinat pe ei;

Bucura-te, ca mai inainte ai spus pristavirea stalpnicului si a celor doi frati;

Bucura-te, ca asemenea ai vestit si altui batran sa-si gateasca mormantul;

Bucura-te, caci cunoscand cu duhul, ai infruntat pe cel ce nu ingropase pe cel mort gasit pe cale;

Bucura-te, ca destepti mintea celor ce sunt ingropati in mormantul lenevirii;

Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!

Condacul 7

Vrand odinioara sa mergi in partile slovenilor spre a vietui in mai multa liniste acolo, mergand putin pe cale, te-ai intors degrab, caci ai cunoscut urgia lui Dumnezeu ce era sa cada peste putin timp asupra lor; iar ucenicul tau spaimantandu-se de mai inainte cunoasterea ta, a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Aratat-a Dumnezeu prin tine minune preamarita cu boierul cel inchis in temnita, caci hotarat fiind el de pierzare, ai cunoscut aceasta cu darul lui Dumnezeu; pentru care asemanandu-te marelui Nicolae, indata ai alergat la mai-marele cetatii si cu multe rugaciuni l-ai izbavit din amara moarte; iar el aducandu-ti multumire, a grait catre tine:

Bucura-te, izbavitorul celor osanditi la moarte;

Bucura-te, ajutatorul celor in primejdii;

Bucura-te, ca ai fost liman celor invaluiti de marea acestei vieti;

Bucura-te, ca din nevoi se izbaveau si se izbavesc cei ce cheama numele tau;

Bucura-te, ca mai inainte cunoscand venirea ucenicului tau l-ai intampinat;

Bucura-te, ca ai izbavit de moarte pe cel muscat de vipera;

Bucura-te, ca ai izbavit pe fecioara de durerile ochilor si de orbire;

Bucura-te, ca ai tamaduit de raceala pe cel bolnav ce se culcase pe patul tau;

Bucura-te, ca ai tamaduit pe cel bolnav de friguri prin imbracarea cu rasa ta;

Bucura-te, ca ai izbavit pe o femeie saraca, bolnava de durerea capului;

Bucura-te, ca ai gonit pe diavolul din calugarul ce se chinuia rau;

Bucura-te, primeste de la noi cei suparati de diavoli, de trup si de lume;

Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!

Condacul 8

Straina viata petrecand pe pamant, fericite parinte Grigorie, cu totul ti-ai inaltat mintea catre cele ceresti, minunand pe ingeri si pe oameni cu rabdarea ta; pentru aceasta acum luand rasplatire de la Dumnezeu canti Lui neincetat impreuna cu ingerii: Aliluia!

Icosul 8

Cu trupul ai fost intru cei de jos ca un om, iar cu mintea nu te-ai dezlipit de cele de sus; pentru aceasta te-ai invrednicit a scoate foc din gura ta, care ti-a luminat fata mai mult decat soarele; de care infricosandu-se ucenicul tau, i-ai poruncit ca pana la sfarsitul tau sa pazeasca taina, ferindu-te de laudele oamenilor; deci si noi cu dansul graim tie:

Bucura-te, cel ce ai lucrat privind spre cele de sus;

Bucura-te, ca intotdeauna ai privit la sfarsitul lucrarii cea de Dumnezeu iubita;

Bucura-te, ca pentru neincetatele rugaciuni ai primit de la Dumnezeu sabie aurita;

Bucura-te, caci cu dansa ai taiat spinul pacatului;

Bucura-te, ca in trup fiind ai auzit cantare ingereasca;

Bucura-te, ca prin curatia mintii te-ai invrednicit de taine dumnezeiesti ca acestea;

Bucura-te, caci cu vointa cea indreptata spre Dumnezeu te-ai indumnezeit dupa dar;

Bucura-te, ca in trup fiind te-ai facut locas curat Preasfintei Treimi;

Bucura-te, ca in chip nevazut ai mers cu Ioan ucenicul tau pe cale;

Bucura-te, ca de multe ori te-ai aratat unchiului tau in vremea rugaciunii;

Bucura-te, ca mai inainte apucind ai mantuit pe stalpnicul ce era sa cada in pacat;

Bucura-te, graim tie cei ce ne izbavim de toate pacatele in toata vremea;

Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!

Condacul 9

Toata latura Decapolei, Asia, Bizantul, Tesalia, Roma, Rasaritul si Apusul propovaduiesc lucrarea minunilor tale, cu care pe multi din dureri si din necazuri i-ai izbavit, vrednicule de minune, pe cei ce au cantat lui Dumnezcu: Aliluia!

Icosul 9

Ritorii cei mult barfitori, care se falesc numai cu filozofia cea desarta, nu pricep cum tu, in trup muritor fiind, ai biruit hotarele firii, vietuind ca un fara de trup cu darul lui Dumnezeu; iar noi multumire aducand Celui ce te-a marit in viata si dupa moarte, cantam tie:

Bucura-te, ca prin multa stradanie ai castigat intelepciunea cea de sus;

Bucura-te, cel ce ai defaimat intelepciunea cea desarta;

Bucura-te, cel ce ai fost dulce la cuvant si mangaietor in invataturi;

Bucura-te, cel ce multe cetati le-ai izbavit din ratacirea idolilor;

Bucura-te, ca corabia Bisericii lui Hristos la liman bun a ajunge te-ai nevoit;

Bucura-te, ca pentru dansa te-ai primejduit pana la moarte;

Bucura-te, ca pentru dragostea lui Hristos te-ai nevoit pana la varsarea sangelui;

Bucura-te, caci cu ravna dreptei credinte te-ai facut mucenic fara de sange;

Bucura-te, ca ai marturisit pe Hristos a fi Dumnezeu si om;

Bucura-te, ca icoana ai zugravit intruparii Lui;

Bucura-te, caci cu focul duhului ai ars barfelile ereticilor, ca pe niste neghina si pleava;

Bucura-te, caci cu lopata dreptei credinte le-ai vanturat pe ele;

Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!

Condacul 10

Voind a te asemana Stapanului Hristos, cu nerautate ai iubit pacea si dragostea si n-ai rasplatit rau pentru rau; ci pentru cei ce te-au napastuit si te-au batut te-ai rugat, ca si Acela pentru rastignitorii Lui si ca intaiul mucenic Stefan pentru cei ce l-au ucis cu pietre; cu care acum bucurandu-te, canti lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Zid nebiruit impotriva patimilor si tare nesurpat al curatiei te-ai aratat, parinte vuvioase, caci cu privegherea gonind somnul lenii te-ai facut casa Duhului Sfant si nici macar in somn sau in vis n-au putut diavolii cu naluciri sa te insele; pentru care noi laudandu-te graim catre tine:

Bucura-te, pazitorul cel ales al fecioriei;

Bucura-te, ca urmarea lui Hristos ca Pavel in trupul tau o ai purtat;

Bucura-te, ca esti numit cu numele privegherii;

Bucura-te, ca te-ai invrednicit de camara cea de mire a Mantuitorului Hristos;

Bucura-te, slujitorule al Preacuratei Fecioare si Maicii lui Dumnezeu;

Bucura-te, aparatorule al cinstitei sale icoane;

Bucura-te, ca prin alegerea lui Dumnezeu ca un vrednic ai primit preotia;

Bucura-te, ca ai adus lui Hristos jertfa cu inima curata;

Bucura-te, ca pe multi i-ai tras din adancul pierzarii de suflet;

Bucura-te, ca pe multi i-ai facut ingeri la minte;

Bucura-te, ca din poftele cele necurate izbavesti pe multi;

Bucura-te, ca potolesti aprinderea patimilor noastre celor trupesti;

Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!

Condacul 11

Imparatul imparatilor si Dumnezeu vrand sa te cheme la Sine ca sa-ti rasplateasca cu bogate daruri pentru multe ostenelile tale, a ingaduit sa patimesti de boala cumplita; din care dupa rugaciunea ta izbavindu-te, ai cerut boala dropicii, prin care s-a facut mai mult aratata rabdarea ta; iar tu pana la sfarsit ai dat lui Dumnezeu lauda, cantand: Aliluia!

Icosul 11

Faclie primitoare de lumina intelegatoare te cunoastem pe tine, parinte, ca ravnind la bunatatile cuviosilor celor mai inainte de tine, te-ai aprins de dumnezeiescul foc, pe care Domnul a venit sa-l arunce pe pamant si ai ars toata materia cea poftitoare de cele de jos si catre cunostinta cea dumnezeiasca ai povatuit pe cei ce au nazuit catre tine; pentru care graim tie:

Bucura-te, ca intru toate te-ai facut urmator al marelui Antonie;

Bucura-te, cel ce cunosti gandurile ca marele Eftimie;

Bucura-te, cel ce infranezi poftele ca Sava sfintitul;

Bucura-te, invatatorule al pustiei ca marele Teodosie Chinoviarhul;

Bucura-te, cel ce iubesti tacerea ca marele Arsenie;

Bucura-te, cel ce indrepti spre pocainta ca Efrem Sirul;

Bucura-te, stalp al rabdarii si facator de minuni;

Bucura-te, aparatorule al dreptei credinte ca si marturisitorii Maxim si Teodor Studitul;

Bucura-te, ca ai vietuit in blandete si in nerautatea inimii;

Bucura-te, ca te-ai facut comoara a toata fapta buna;

Bucura-te, ca prin aceasta te-ai facut buna mireasma a lui Hristos;

Bucura-te, ca te desfatezi intru viata veseliei cea de taina;

Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!

Condacul 12

Vrand unchiul si parintele tau sa te vada mai inainte de a trece tu din viata aceasta, ti-a scris sa mergi la dansul, aflandu-se inchis pentru sfintele icoane; iar tu, fericite, desi erai cuprins de boala, ai mers cale indelungata, ca un diamant multrabdator, si sarutandu-va unul pe altul si duhovniceste bucurandu-va, v-ati despartit; si dupa patimirea unui an deplin in cumplita boala ai adormit somnul cel cuvios al sfintilor, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Cantand adormirea ta, te laudam ca pe cel ce bine te-ai nevoit, alergare ai savarsit, credinta ai pazit; pentru care marturie este cinstitul tau trup, care cu darul lui Dumnezeu se pazeste intreg si nestricat. Din el culegem noi nenumarate tamaduiri de boli, de faceri de minuni si graim tie cu credinta:

Bucura-te, cel ce ai fost inger in trup si acum dantuiesti cu ingerii;

Bucura-te, sfinte, care te veselesti cu toti sfintii;

Bucura-te, cu apostolii si cu mucenicii vorbitorule;

Bucura-te, cu cuviosii si cu dreptii locuitorule;

Bucura-te, ca dupa trup ti-a fost nasterea si cresterea Decapolia;

Bucura-te, ca in veci mostenesti Ierusalimul cel de sus;

Bucura-te, comoara nepretuita a tarii Valahiei;

Bucura-te, ca de multe feluri de primejdii pe aceasta o pazesti;

Bucura-te, lauda cea de cinste a sfintei Manastiri Bistrita;

Bucura-te, podoaba a tot clerul bisericesc;

Bucura-te, mangaierea celor deznadaiduiti;

Bucura-te, bucuria celor scarbiti;

Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!

Condacul 13

O, Parinte Sfinte Preacuvioase Grigorie, placutule al lui Hristos si ajutatorul tuturor celor in nevoi, care in viata ta pe pamant dupa Evanghelie ai fost lumina lumii, iar dupa moarte din purtarea de grija a lui Dumnezeu ai fost dat pazitor acestei tari crestinesti (si acestui sfint locas) prin aducerea sfintelor tale moaste, primind acum acest putin dar de la noi smeriitii, mijloceste catre Dumnezeu ca in veacul acesta sa ne izbaveasca de toata primejdia si neputinta, iar in cel viitor de vesnicele chinuri si impreuna cu tine sa ne invredniceasca in pamantul celor vii sa cantam Lui: Aliluia!

(acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice iarasi Icosul intai

Ingereasca viata alegand a petrece pe pamant, parinte, ca sa te bucuri cu ingerii in ceruri, ai parasit toate cele veselitoare ale lumii si ranindu-te cu dumnezeiasca dragoste ai alergat la limanul cel de mantuire al sihastriei; pentru care noi minunandu-ne zicem tie:

Bucura-te, ca din pruncie ai ridicat pe umeri Crucea Mantuitorului Hristos;

Bucura-te, ca pentru dragostea lui Hristos ai uitat dorul parintilor tai;

Bucura-te, ca ai ales fecioria mai mult decit nunta;

Bucura-te, ca te-ai logodit tie curatia;

Bucura-te, ca nu te-ai amagit ca Adam prin lacomie;

Bucura-te, ca prin postire ai domolit saltarile trupului;

Bucura-te, ca ai castigat in inima ta frica Domnului;

Bucura-te, ca dintr-insa ai nascut duh de mantuire;

Bucura-te, caci cu secera rugaciunii ai curatit spinii patimilor;

Bucura-te, caci cu plugul infranarii ai arat pamantul sufletului tau;

Bucura-te, ca ai semanat intr-insul semintele dreptei credinte;

Bucura-te, ca dintr-insele odraslesti noua roadele tamaduirilor;

Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie !

si Condacul intai

Aparatorul nostru si folositorul cel fierbinte, dupa datorie multumiri aducem tie, sfinte, noi cei izbaviti din nevoi cu rugaciunile tale. Ci ca cel ce ai catre Domnul indrazneala, din toate primejdiile izbaveste-ne pe noi, ca sa-ti cantam tie: bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie!

Dupa aceea zicem aceste rugaciuni:

RUGACIUNEA INTAIA

O, Preacuvioase Sfinte Grigorie, credem ca inca in trup vietuind te-ai facut locas Sfintei Treimi, la Care acum mutat fiind, neincetat te rogi impreuna cu toti sfintii si cu Preacurata Maica lui Dumnezeu pentru intarirea sfintelor Biserici, a patriarhilor, a imparatilor, a domnilor, a supusilor, a preotilor, a calugarilor si pentru sanatatea si mantuirea tuturor dreptcredinciosiior crestini. Cu umilinta cadem la sicriul sfintelor tale moaste si le sarutam cu dragoste, rugandu-te : intareste si pazeste acest sfant locas, pe care ti l-ai ales salas, aceasta sfanta maastire care te are pe tine aparator intru sine, precum si toate orasele si satele si pe toti locuitorii din ele. Nu trece cu vederea nici pe cei ce nazuiesc la sfintele tale moaste, care cu credinta cazand se inchina si le saruta, rugandu-se a li se darui sanatate si izbavire de supararea duhurilor necurate si de alte boli nenumarate, care dobindindu-si dorita izbavire si sanatate, impreuna cu noi lui Dumnezeu sa-l inaltam slava, iar tie pentru datornica multumire iti aducem icoasele acestea intru care marim si laudam nevointele tale, privegherile, posturile, rugaciunile, luptele cu diavolii, bataile si toate ale tale fapte bune; pentru care toti zicem: bucura-te, preafericite parinte, preaintelepte Grigorie!

RUGACIUNEA A DOUA

O, intru tot Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie, cel ce din pruncie te-ai dat pe tine Domnului ranindu-te de focul dragostei Lui si parasind toate desertaciunile lumii ca pe niste gunoaie, lasand si pe parintii tai, ai urmat cu toata dragostea dupa Dansul, iubindu-L mai mult decat toate bunatatile cele trecatoare ale lumii acesteia. Ca luminandu-ti-se ochii sufletului tau, cu toata curatia I-ai slujit Lui ca un inger in trup, Care te-a preamarit cu darul facerii de minuni in viata si dupa moarte, ca asa mareste Dumnezeu pe cei ce-L slavesc pe El. De la Care, fericite, dupa multe trude si osteneli ai aflat har si mila, ca sfintindu-te privesti cu cetele ingeresti la lumina cea preadulce a Preasfintei Treimi. Rugamu-te dar, sfinte al lui Dumnezeu, primeste aceste rugaciuni de la noi slugile tale, care nadajduim la ajutorul tau, cei ce ne-am imbogatit cu sfintele tale moaste, care cu darul lui Dumnezeu revarsa mireasma buna si incuviintata celor credinciosi. Deci avandu-te catre Milostivul Dumnezeu bun partinitor, aducem tie aceasta putina a noastra rugaciune si fii folositor si rugator pentru noi catre Dumnezeu, ca prin rugaciunile tale sa fim aparati de luptatorii nostri vrajmasi vazuti si nevazuti, izbavindu-ne si de toata ispita si necazul cel negandit si neasteptat si de chinurile cele vesnice ce va sa fie si sa aflam mila in ziua judecatii a ne invrednici si noi cu tine de nespusele bunatati, privind lumina cea preadulce si desfatata a fetei lui Dumnezeu, slavind pe Tatal, si pe Fiul si pe Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.

Amin!

Sinaxar 20 Noiembrie

În această lună, în ziua a douăzecea, pomenirea Preacuviosului şi de
Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru Grigorie Decapolitul.

Acest sfânt era din Isauria, născut şi crescut într-una din cele zece
cetăţi, ce se cheamă Irinopol, fecior al lui Serghie şi al Mariei, în
vremurile necredincioşilor luptători împotriva icoanelor. Când a fost de
opt ani a fost dat la carte şi învăţând s-a făcut de vârstă şi se găteau
părinţii să-l însoare; iar el fugind pe ascuns, mai ales pentru eresul
luptătorilor împotriva icoanelor umbla din loc în loc, sărutând pe cei ce
mărturiseau pentru sfintele icoane şi strângând la sine de la aceia folos
sufletesc. Apoi, supunându-se pe sine la toată înfrânarea şi aspra
petrecere, s-a luptat cu multe ispite şi mai ales cu cele aduse de la
demoni; pentru care s-a şi arătat mare făcător de minuni. Acesta a mers şi
în Asia şi la Bizanţ dorind să mărturisească pentru sfintele icoane. Iar
de acolo s-a dus la Roma şi, străbătând tot Apusul şi spăimântând pe mulţi
cu semnele şi cu minunile ce făcea, iarăşi s-a întors la Bizanţ; şi de
acolo s-a dus la muntele Olimpului. Deci suindu-se acolo şi topindu-se
foarte, s-a îmbolnăvit de idropică, încât numai după glas era cunoscut de
cei ce-l ştiau. Deci pogorându-se din munte s-a dus la Tesalonic şi de
acolo venind iarăşi la Bizanţ a aflat pe Simeon mărturisitorul şi
purtătorul de Dumnezeu închis în temniţa pentru sfintele icoane. Şi
închinându-i-se şi rugându-l mult să se roage pentru el, cu pace s-a
săvârşit. Sfintele moaşte, ale acestui Sf. Grigorie, se află întregi în
România la sfânta Mănăstire Bistriţa-Vâlcea, care este făcută din temelie
de răposatul ban Barbu Craiovescul. Acesta cu multă cheltuială a adus
aceste sfinte moaşte la această sfântă mănăstire, unde se află şi până
astăzi făcătoare de minuni, prin care şi sfânta mănăstire de multe
primejdii este ferită şi pământul acesta multă folosinţă şi ajutor are;
iar cine merge la sfântul cu smerenie şi cu credinţa află folosinţă şi
tămăduire atât trupeşte cât şi sufleteşte.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Proclu,
arhiepiscopul Constantinopolului, care a fost ucenic al fericitului Ioan
Hrisostomul şi moştenitor al scaunului lui.

Acest între sfinţi Părintele nostru Proclu a fost pe vremea împărăţiei lui
Teodosie cel mic, în anii patru sute opt. Fiindcă era cucernic şi
îmbunătăţit a fost hirotonit episcop al Cizicului de către Sfântul
Sisinie, patriarhul Constantinopolului. Şi mergând la Cizic nu a fost
primit de către clericii eparhiei sale, căci aveau hirotonit pe altul cu
numele Dalmat. Pentru aceasta s-a întors înapoi la Constantinopol rămânând
fără de eparhie. Iar după ce a murit Maximian, patriarhul
Constantinopolului, care se prăznuieşte la douăzeci şi una ale lui
Aprilie, în timp ce încă se aflau moaştele lui în altarul marii biserici a
fost ales Proclu patriarh al Constantinopolului. Şi s-a suit în scaun în
ziua mântuitoarelor patimi ale Domnului, adică în Sfânta şi Marea Joi.
Deci bine vieţuind şi bine conducând Biserica doisprezece ani şi trei
luni, cu pace s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pătimirea Sfântului Mucenic Dasie cel din Durostor
(Silistra).

Acest sfânt a trăit pe vremea lui Maximian în anii două sute nouăzeci şi
opt, aflându-se în cetatea Durostor, care se afla aproape de fluviul
Dunării. În această cetate era obicei să săvârşească elinii în tot anul
serbarea zeului lor Cronos. Mai înainte cu treizeci de zile de această
serbare, alegeau un ostaş tânăr şi frumos la faţă şi-l găteau spre jertfă.
Pe acesta mai întâi îl îmbrăcau împărăteşte, apoi îl îndemnau ca să-şi
facă el mai întâi orice poftă a sa şi apoi îl junghiau peste jertfelnicul
lui Cronos. Când a venit rândul să fie jertfit şi ostaşul acesta Dasie,
ostaşii cei împreună cu dânsul îl sileau ca să-şi împlinească orice poftă
a să. Iar Dasie şi-a pus în minte un gând foarte bun şi înţelept şi a zis
către ei: "Fiindcă este să mor, mai bine îmi este să mor pentru Hristos ca
un creştin". Deci înfăţişat fiind la divanul guvernatorului a mărturisit
cu îndrăzneală pe Hristos. De aceasta fiind înştiinţat Diocleţian şi
Maximian, au adus înaintea lor pe sfântul şi, fiindcă în privelişte a
mărturisit bună cinstire, multe chinuri a luat de la ei şi la sfârşit i
s-a tăiat capul prin săbie şi aşa a luat fericitul cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Nirsa episcopul şi Iosif
ucenicul său şi episcopul şi alţi împreună cu dânşii, care s-au săvârşit
în Persia prin sabie.

Din aceştia, Nirsa era episcop bătrân cu vârsta de optzeci de ani, iar
Iosif fiind cu aceeaşi vrednicie cinstit, adică episcop, era de optzeci şi
nouă de ani de bătrân. Împreună cu care şi alţi oarecare episcopi şi
preoţi şi din rândul celor mai simpli şi femei fecioare şi sihastre. Toţi
prin feluri de chipuri fiind cercetaţi şi cu felurite chinuri fiind
lămuriţi şi de credinţa nelepădându-se, li s-au tăiat capetele şi aşa au
luat cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Isachie, Ioan şi Savorie,
care cu pietre fiind împroşcaţi s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Gheitazet şi alţi trei,
care s-au săvârşit fiind împunşi cu suliţele.

Tot în această zi, pomenirea Sfintelor fecioare Tecla, Vautha şi Denahida,
care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Eustatie, Tespesie şi
Anatolie.

Aceştia au trăit în Gangria Galaţiei, pe vremea împăratului Maximian, în
anul 300. Toţi erau fii ai lui Filoteu şi ai Evseviei. Tatăl lor era din
Galaţia, iar maica lor din Nicomidia. Evstaţie se sârguia spre învăţătura
cărţilor, iar Tespesie şi Anatolie lucrau meşteşugul părintesc, fiind
tatăl lor vânzător de haine. Filoteu tatăl lor venind o dată de la Răsărit
la Nicomidia împreună cu fiul său Anatolie a fost învăţat credinţa lui
Hristos de Luchian preotul şi dascălul, cel ce călătorea împreună cu ei
şi, supunându-se învăţăturilor aceluia, au crezut în Hristos şi s-au
botezat. Iar Evstatie şi Tespesie, mergând şi ei la Nicomidia, s-au
întâlnit cu fericitul Antim, episcopul Nicomidiei, şi învăţând de la el
credinţa în Hristos s-au botezat şi ei; iar după aceea tatăl lor Filoteu a
fost hirotonit preot şi Evstatie hirotonit diacon.

Însă n-a trecut multă vreme şi au murit părinţii acestor sfinţi. Şi fiind
pârâţi la Maximian că sunt creştini, au fost bătuţi cu toiege şi puşi la
închisoare, în care venind dumnezeiescul înger, i-a dezlegat din legătură.
A doua zi au fost daţi la fiare şi, luptându-se cu ele, au rămas
nevătămaţi. Deci luându-i pe ei Antonie comitele şi ducându-i la Niceea
i-a pedepsit cu multe chinuri şi după aceea i-a aruncat în temniţă. În
care iarăşi arătându-li-se dumnezeiescul înger i-a uşurat pe ei de
durerile rănilor şi trupurile lor le-a făcut sănătoase. Acestea văzându-le
acel vărsător de sânge, a hotărât asupra lor moarte de sabie. Şi venind la
locul hotărât spre tăiere, fără de veste şi-au dat sfinţii sufletele lor
lui Dumnezeu, cu pace; iar gealaţii, cuprinşi fiind de frica tiranului,
le-au tăiat capetele, moarte fiindu-le trupurile.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Teoctist mărturisitorul şi
Patriciul, ce a fost famen, în zilele Teodorei Augustei împărătesei în
anii 829.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.
Amin.

Pomenirea sfintilor martiri si marturisitori ardeleni, aparatori ai ortodoxiei in fata violentei greco-catolice.

În aceasta luna, în ziua a douazeci si una, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Ilarion cel Mare.

Sf. Ilarion cel Mare s-a născut în anul 291 în satul palestinian Tabatha. Trimis în Alexandria la studii, s-a familiarizat cu credinţa ortodoxă şi s-a botezat acolo. După ce a auzit despre vieţuirea asemeni îngerilor a Sfântul Antonie cel Mare (prăznuit în 17 ianuarie), Ilarion a plecat să-l întâlnească şi să înveţe de la el cele plăcute lui Dumnezeu. Însă curând s-a întors acasă pentru moartea părinţilor săi şi împărţind tot ce i-a rămas săracilor, Ilarion s-a dus în deşertul din vecinătatea oraşului Maium (Maiuma).

În deşert, călugărul s-a luptat mult cu gândurile necurate, cu risipirea minţii, cu patimile trupului, dar pe toate le-a învins cu munca fizică grea, post şi rugăciune neîncetată. Diavolul vrăjmaş vroia să-l sperie pe Ilarion cu închipuiri şi năluciri. Astfel, în timpul rugăciunii el auzea copii plângînd, femei tânguindu-se, lei răgind şi alte dobitoace făcînd gălăgie. Sfântul a înţeles meşteşugirile diavolului care căuta să-l izgonească din pustie dar rugăciunea puternică l-a ajutat să depăşească frica. Odată, nişte hoţi l-au atacat pe Ilarion şi numai cu puterea cuvântului sfântul i-a îndreptat de la viaţa păcătoasă pe care o duceau.

În scurt timp, toată Palestina a auzit de sfântul pustnic. Domnul l-a învrednicit pe Sf. Ilarion cu puterea izgonirii duhurilor necurate, eliberînd cu harul primit multe suflete din legăturile vrăjmaşului. Bolnavii veneau la Sf. Ilarion pentru vindecare şi acesta îi slobozea tămăduiţi la casele lor, fără să le ceară plată, spunând că harul lui Dumnezeu nu era de vânzare. (Matei 10:8). Harul său era într-atât de mare încât numai după mirosul omului sau al hainei ce o purta, sfântul ştia felul patimii care robea sufletul omului.

Ei veneau la Sf. Ilarion cu nădejdea de a se mântui sub povaţa sa. Cu binecuvântarea sfântului, mănăstirile au început să se înmulţească în toată Palestina, iar el mergînd în vizită de la una la alta, a impus la mănăstiri un mod de viaţă ascetic strict.

Cu şapte ani înainte de moartea sa (+ 371 / 372), Sf. Ilarion s-a mutat înapoi în Cipru, unde a trăit în singurătate până în clipa în care Domnul l-a chemat la EL.

Tot în aceasta zi, Sfintii Mucenici Gaie, Dasie si Zotic.

Acesti sfinti aflându-se în Nicomidia propovaduind, luând îndrazneala, au surpat cele ce se aflau în capistile idolesti; si daca au fost dovediti, au suferit tot felul de chinuri, fiind spânzurati pe lemn si frecati pe coaste cu tesaturi de par aspre. Dupa aceea legându-li-se pietre de grumaji, au fost aruncati în mare.

Tot în aceasta zi, sfintii si din nou aratatii Mucenici: Andrei, Stefan, Pavel si Petru.

Tot în aceasta zi, Sfânta Mucenita Teodota, si Socrate Prezbiterul.

Sfânta Teodota a fost în zilele împaratului Alexandru Sever, din parinti de bun neam din partile Pontului. Mergând la un schit si petrecând sihastreste, a fost vadita. Si fiind prinsa de catre guvernatorul Capadociei pentru marturisirea lui Hristos, a fost spânzurata în doua rânduri, strujita si aruncata într-un cuptor aprins. Si fiind pazita cu harul lui Hristos a fost adusa de Domnul la Bizantia; dupa aceea la Anghira, unde se afla prezbiterul Socrate. Acesta, în timp ce elinii cu tot poporul, aveau praznic zeilor si se închinau idolilor, s-a umplut de dumnezeiasca râvna, si rasturnând vatra jertfelor, i s-a taiat capul. Iar Sfânta Teodota, fiind silita sa jertfeasca la idoli si nesupunându-se, si-a primit sfârsitul prin sabie.

Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Eucrat, de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Filotei (Filoteu), cel ce s-a nevoit în Muntele Atonului.

Sfântul Filotei din Manastirea Dionisiu, Muntele Athos, s-a născut în Elateia. Fugind de turci, părinţii săi s-au mutat la Chrysopolis în Macedonia, unde după scurt timp tatăl său muri. Copilul Filotei şi fratele său au fost prinşi de turci şi aruncaţi în închisoare. 

Însăşi Preasfânta Fecioară i-a salvat pe cei doi într-un mod miraculos. Ea le-a apărut copiilor în persoana mamei lor şi i-a îndrumat spre Mănăstirea Maicii Domnului din Neapole, Asia Mică. Acolo, fraţii au fost tunşi şi prin ascultarea fără crâcnire faţă de egumenul mănăstirii, cei doi au devenit eclesiarhi.

Între timp, mama lor, Evdochia, prin providenţa divină a ajuns şi ea la o mănăstire de măicuţe în acelaşi oraş, multă vreme neştiind nimic de soarta copiilor ei. Vizitînd o mănăstire de călugări cu ocazia hramului bisericii, împreună cu alte măicuţe, Evdochia şi-a recunoscut fiii. Întrebaţi cum au scăpat de turci, ei au răspuns că ea trebuia să ştie mai bine pentru că chiar ea i-a salvat atunci din închisoare. Atunci Evdochia a înţeles intervenţia divină care s-a petrecut din partea Maicii Domnului, pentru că Ei i s-a rugat femeia pentru a găsi mângâiere. Fraţii călugări auzind povestea celor trei, s-au adunat în jurul lor dînd slavă lui Dumnezeu pentru minunea întâmplată.

După moartea mamei, Sf. Filotei s-a retras la Sfântul Munte, la mănăstirea din Dionysiou, după care s-a retras în pustnicie. Total devotat vieţii în rugăciune şi sfinţenie, Sf. Filotei a atins perfecţiunea duhovnicească şi a primit darul înaintevederii.

La vârsta de 84 de ani sfântul a mers în pace la Domnul. Înainte de moarte el i-a rugat pe fraţi să nu-i îngroape trupul ci aşa, fără nici o slavă sau evlavie să-l arunce la întâmplare în pădure ca să-l mănânce fiarele. Ucenicii săi i-au ascultat rugămintea dar Dumnezeu a făcut ca moaştele rămase să fie minunat luminate, astfel încât au fost culese şi aşezate în mănăstire.

Tot în aceasta zi, Cuvios Mucenic Zaharia, care în mare s-a savârsit.

Tot în aceasta zi Cuviosul Varuh, cel ce cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Azis, care prin foc s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Ioan cel de la Monemvasia, în Peloponez, care s-a savârsit în chinuri la Tesalonic, în anul 1773.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului marturisitor Visarion.

Cuviosul parintele nostru Visarion, s-a nascut în Bosnia, din parinti crestini ortodocsi, Maxim si Maria, în anul mântuirii 1714, si a primit din Sfântul Botez numele de Nicolae. Tânar, calatorind pe la multe locasuri de închinare, a poposit adesea la Locurile Sfinte. Acolo, la mânastirea Sfântul Sava, de lânga Ierusalim, a îmbracat schima monahiceasca, pe când avea 18 ani, primind numele de Visarion. Dupa un timp, a venit în Slovenia si s-a asezat la mânastirea Pacra, unde pentru râvna sa catre cele sfinte, s-a învrednicit de darul preotiei.

La trei ani dupa hirotonirea sa întru preot, cuviosul Visarion a mers din nou la Locurile Sfinte, ca sa-si întareasca si mai mult sufletul în dreapta credinta a Bisericii Rasaritului. La putina vreme dupa întoarcerea sa din aceasta calatorie, a venit în Tara Ardealului, unde papistasii cautau prin silnicie sa smulga credinta dreptmaritoare din sufletele românilor ortodocsi.

Nu glasul omenesc l-a chemat în Ardeal, ci însusi Ziditorul tuturor, ca sa mântuiasca din pierzare pe românii drept-credinciosi. Pe unde trecea, el aprindea în sufletele credinciosilor râvna pentru credinta cea adevarata. Traia o viata de aspra înfrânare, hranindu-se numai cu mâncare slaba de legume. Pentru chipul mult îmbunatatit al vietii sale, drept-credinciosii români nu numai ca-l ascultau si urmau povetele lui, dar cuprinsi de o mare însufletire duhovniceasca, îi sarutau mâinile si picioarele cele sfinte.

În drum spre Sibiu a fost prins de stapânirea catolica si târât la judecata. În fata celor care-l judecau, el a stat drept si fara frica, marturisind ca dreapta credinta a Bisericii Rasaritului este singura adevarata si mântuitoare. Pentru aceea, el nu va înceta sa arate unitilor ratacirea lor si sa-i îndemne sa se lase de ea. Pentru aceasta marturisire a dreptei credinte, cuviosul Visarion a fost aruncat în fioroasa temnita din Kufstein, în creierul muntilor tirolezi, unde dupa suferinte grele departe de lume, dar aproape de Cel care împarte cununile vietii celor vrednici, s-a mutat catre Domnul.

Tot în aceasta zi se face pomenirea Cuviosului marturisitor Sofronie.

Cuviosul Sofronie se tragea din familia Popovici de la Cioara Sebesului. La botez i s-a dat numele de Stan, iar în calugarie numele de Sofronie. A sihastrit multa vreme în Tara Româneasca, iar în anul 1756 s-a întors la Cioara. unde râvna sa pustniceasca l-a mânat sa-si faca un mic schit în mijlocul codrului si sa tina acolo câtiva tineri la învatatura. Dar diavolul, care pururea cauta sa strice cele bune, l-a izgonit prin oameni rai din schitul sau, si l-a silit sa plece în straine locuri.

Dupa ce strabatu o mare parte din tinutul Sebesului si al Albei, îndemnând, cu multa râvna duhovniceasca, pe credinciosi sa nu se departeze de credinta dreptmaritoare, a suferit grea prigoana din partea papistasilor, care l-au aruncat în temnita grea din Bobâlna. Dar Domnul, care a scapat pe Petru din lanturi, l-a slobozit si pe cuviosul Sau Sofronie. Doua luni a stat cuviosul în tinutul Zarandului si apoi s-a îndreptat spre Muntii Apuseni, ca sa faca din crestele lor cetate nebiruita dreptei credinte.

Neputându-l abate de la calea cea dreapta, papistasii l-au prins din nou si l-au aruncat în temnita din Abrud. Dar Dumnezeul puterilor l-a izbavit iarasi din temnita. De acum, credinciosii n-au mai vrut sa-l paraseasca, ci, ca pe Domnul Hristos odinioara, îl însoteau pururea câte 12 barbati tematori de Dumnezeu, ca niste apostoli înflacarati.

În ziua a patrusprezecea a lunii februarie din anul 1761, cuviosul Sofronie a tinut "Marele sobor" din cetatea Balgradului (Alba Iulia). Cu cuvinte lipsite de mestesug, dar pline de dulce mângâiere, a cerut, la acel sobor, cuviosul Sofronie, în numele poporului român, vladica pe seama drept-credinciosilor din Ardeal. Bunul Dumnezeu i-a ascultat glasul si a înmuiat inima stapânitorilor care au îngaduit ca românii sa aiba vladica dupa rânduiala Bisericii Ortodoxe de Rasarit. Iar atunci când, cu voia lui Dumnezeu, a fost rânduit ca episcop ortodox al Ardealului Dionisie Novacovici, cuviosul Sofronie, socotindu-si împlinit lucrul sau, a plecat la sfânta mânastire a Argesului, unde s-a savârsit în pace, mutându-se în locasurile ceresti.

Tot în aceasta zi pomenirea Sfântului Mucenic Oprea.

Acest marturisitor al dreptei credinte s-a nascut în Salistea Sibiului, pe vremea împaratesei Maria Tereza (1740-1780). Era plugar, si împreuna cu sotia si copiii lui, ducea o viata de buna cucernicie si placuta lui Dumnezeu.

Pe vremea aceea, semeata împarateasa multa silnicie facea credinciosilor de sub stapânirea ei, ca sa-i rupa de la Legea Rasaritului si sa-i plece unirii cu Roma. Le rapea bisericile, pe preoti îi izgonea, pe cei care nu se clatinau de la dreapta credinta si nu se plecau Romei, îi lovea cu biruri si poveri si umplea temnitele cu ei.

În amaraciunea lor, românii se rugau fierbinte lui Dumnezeu sa nu-i lase sa piara cu totul. Si Dumnezeu si-a plecat urechea cu mila si a ridicat pe Oprea din Saliste, barbat drept si inimos, sa le fie aparator în cumplita lor primejdie.

Si evlaviosul Oprea porni cu încredere la lupta pentru apararea dreptei credinte. Mai întâi îsi întari sufletul cu post si rugaciune, cu binecuvântarile preotilor izgoniti de la sfintele lor altare si cu bunele povete de la batrânii întelepti. Apoi cauta, prin muntii si vaile salistene, gloatele drept-credinciosilor, pretutindeni îmbarbatând pe cei ce patimeau, mângâind pe cei ce suspinau, si sprijinind pe cei ce se clatinau.

Când se înfatisa înaintea capeteniei de la cârma tarii si-i ceru oprirea prigoanelor si sloboda marturisire a dreptei credinte, capetenia îl mustra ca pe un razvratit si-l ameninta cu temnita si moartea, daca nu se pleaca unirii cu Roma.

Vazând aceasta neomenie, în toamna anului 1748, evlaviosul Oprea merse la Viena sa se plânga împaratesei si sa-i ceara libertate pentru Legea Rasaritului, aratând ca unirea cu Roma s-a facut atât de ascuns, încât nici preotii n-au stiut ce este. Împarateasa, cu viclenie i-a spus ca i-a ascultat plângerea, dar în ascuns a dat porunca pentru si mai mari prigoane, iar Oprea sa fie întemnitat de îndata ce va sosi în Ardeal. Prin vrerea lui Dumnezeu, aflând de aceasta ticalosie, evlaviosul Oprea a ramas în Banat ca cioban la oi. Dar, dupa putin timp, înainte de Sfintele Pasti din anul 1752, evlaviosul Oprea nemaiputând rabda suferintele drept-credinciosilor, merse iarasi la Viena si ceru împaratesei oprirea prigoanelor si încheia jalba: "sau vladica de legea noastra, sau drum slobod sa plecam din tara". Împarateasa porunci ca fericitul Oprea sa fie prins si osândit la temnita pe viata în cetatea Kufstein din Tirol. Pe fericitul Oprea l-a asteptat vreme îndelungata sotia sa Stana, stând la usa bisericii, îmbrobodita în negru, plângând si cerând mila ca sa-si poata creste copiii. Dar el n-a mai venit, împodobindu-se în temnita cu cununa nepieritoare a sfintilor mucenici.

RUGACIUNE CATRE SFINTII IERARHI
IOREST SI SAVA AI ARDEALULUI
SI SFINTII MARTURISITORI
VISARION, SOFRONIE SI OPREA
CE S-A ROSTIT LA SLUJBA CANONIZARII

Cu inima smerita si cu grai de lauda cutezam a preamari astazi pe Hristos, Cel ce v-a aratat pe voi, preafericiti marturisitori ai dreptei credinte, slava Bisericii noastre! Si început cinstirii voastre de obste fâcând, ne plecam genunchii cu umilinta si negraita dragoste si rugaciune înaltam voua, celor ce ati pus mai presus de toate cele vremelmce, credinta cea dreptmaritoare; caci voi, o, bunilor ierarhi ai Ardealului, Iorest si Sava, traitori ai smereniei calugaresti si partasi ai darurilor ceresti, ati îndurat chinuri de moarte pentru apararea Legii noastre stramosesti si a poporului dreptcredincios; iar tu, cuvioase Visarioane, prealuminate, te-ai coborât ca un arhanghel cu glas de trâmbita dumnezeiasca în mijlocul credinciosilor, întarindu-i în dreapta credinta si viata ta ti-ai dat pentru Hristos; si turma cea dreptcredincioasa din Ardeal pe caile mântuirii si îndrumând Biserica lui Hristos la biruinta; iar tu, Oprea, cel prea osârduitor, iubind mai mult Legea neschimbata a lui Hristos decât pe ai tai si decât însasi viata ta, sufletul ti-ai pus pentru dreapta credinta.

De aceea, voi toti care ati odraslit din coapsele Bisericii dreptslavitoare din Ardeal si care acum va bucurati de slava mucenicilor si a marturisitorilor lui Hristos, primiti rugaciunea noastra si mijlociti pentru noi înaintea Bunului si Milostivului Dumnezeu, Celui în Treime preamarit. Ocrotiti, cu rugaciunile voastre, turma cea dreptslavitoare, care va cinsteste ca pe niste stâlpi neclintiti ai dreptei credinte. Rugati-va Domnului ca sa întareasca dragostea si unitatea de credinta dintre frati, sa reverse harul pacii în inima tuturor, sa fereasca turma dreptcredinciosilor de toata reaua întâmplare, ca într-un glas si într-un suflet sa preamarim pe Cel ce este Datatorul tuturor darurilor si Mântuitorul nostru. Priveghiati si va rugati pentru noi, ca izbaviti fiind, prin mijlocirile voastre, de cursele celui rau, sa ducem lupta cea buna a mântuirii, în toate clipele vietii noastre si sa fim neclatinati întru dreapta credinta a mosilor si stramosilor nostri.

Bucurându-va de dumnezeiasca marire întru care v-ati înaltat si rugându-ne voua ca sa fiti mijlocitori înaintea tronului Celui de sus, preamarim pentru toate pe Tatal, pe Fiul si pe Sfântul Duh, zicând: Slava Tie Dumnezeule, Cel mare si minunat întru sfintii Tai. Amin!

Tot în aceasta zi, se face si pomenirea Sfintilor preoti Marturisitori Moise Macinic din Sibiel si Ioan din Gales.

Pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, din rândul preotilor si al credinciosilor ortodocsi români din Transilvania s-au ridicat numerosi aparatori ai dreptei credinte în fata încercarilor autoritatilor habsburgice de a-i înstraina de "Legea stramoseasca".

Între ei s-au numarat si preotii Moise Macinic din Sibiel si Ioan din Gales, sate care tineau pe atunci de "scaunul" Saliste. Primul dintre ei a fost hirotonit la Bucuresti de Mitropolitul Neofit al Tarii Românesti, prin anul 1746. Ridicându-se împotriva uniatiei, a fost prins si întemnitat la Sibiu, unde a patimit timp de 17 luni. A fost eliberat din închisoare cu conditia de a nu mai savârsi cele ale preotiei, si a trai si a munci ca un simplu taran. În 1752 a fost delegat, alaturi de credinciosul Oprea Nicolae din Saliste, sa plece la Viena, pentru a prezenta împaratesei Maria Tereza plângerea credinciosilor din partile de sud ale Transilvaniei (Fagaras, Sibiu, Sebes si Orastie), prin care cereau drepturi pe seama Bisericii Ortodoxe. Au fost primiti de împarateasa, dar în loc sa li se dea un raspuns la plângerile lor, au fost aruncati în fioroasa închisoare Kufstein, din Muntii Tirolului.

În anii care au urmat, reprezentantii clerului si ai credinciosilor din Transilvania au cerut în mai multe rânduri autoritatilor habsburgice sa elibereze pe cei doi captivi. La 24 iulie 1784, Stana, sotia lui Oprea, ruga pe împaratul Iosif al II-lea sa-l elibereze dupa o robie de 32 de ani. Conducerea închisorii raporta ca nu se mai stie nimic despre el. Înseamna ca amândoi si-au sfârsit zilele în temnita de la Kufstein, jertfindu-si viata pentru credinta ortodoxa, câstigând însa cununile muceniciei.

Preotul Ioan din Gales a fost hirotonit la Bucuresti sau la Râmnic, în lipsa unui episcop ortodox în Transilvania. S-a numarat printre cei mai îndrazneti aparatori ai credintei ortodoxe, în fata oricaror încercari ale autoritatilor habsburgice de a impune o alta credinta. În anul 1756 a fost arestat si dus în lanturi la Sibiu. Împarateasa Maria Tereza a dat ordin sa fie dus în închisoarea cetatii Deva, urmând sa fie retinut acolo pâna la moarte. Dar spre sfârsitul anului urmator, a fost dus sub aspra paza militara la închisoarea de la Graz, în Austria. Un cronicar brasovean - Radu Duma - scria ca în anul 1776 câtiva negustori din Brasov l-au cercetat în închisoare, marturisindu-le ca mai bine va muri acolo, decât sa-si lase credinta stramoseasca".

Mai târziu a fost mutat în închisoarea de la Kufstein, unde îsi sfârsisera viata si alti marturisitori si mucenici ai Ortodoxiei transilvane. În 1780 un alt întemnitat de aici, sârbul Ghenadie Vasici, a reusit sa trimita o scrisoare tarinei Ecaterina a II-a si Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, prin care ruga sa se intervina pentru eliberarea lui. Între altele, scria: Aici în fortareata este si un preot român din Transilvania, cu numele Ioan, care patimeste în robie de 24 de ani pentru credinta ortodoxa". Acesta era preotul Ioan din Gales, cel întemnitat în 1756, deci cu 24 de ani în urma.

Pentru marturia lor ortodoxa si moartea lor martirica, Sfintii Preoti Martiri Ioan din Gales si Moise Macinic din Sibiel, sunt cinstiti ca sfinti de catre obstea credinciosilor de pretutindeni si mai cu seama de cei din Transilvania, din mijlocul carora s-au ridicat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

 

Cuvioasa Maica noastra Parascheva cea noua

În aceasta luna, în ziua a paisprezecea, Cuvioasa Maica noastra Parascheva cea noua.

Aceasta cu adevarat mare si vestita între femei, Cuvioasa si pururea pomenita Parascheva, s-a nascut într-un sat al Traciei, numit si din vechime si acum Epivata. Parintii fericitei erau de neam bun si mariti, înavutiti cu foarte multi bani si averi; mai mult însa îi marea si îmbogatea drept cinstirea lui Dumnezeu si a fi si a se numi crestini. Acestia dar aducând la lumina pe cuvioasa, întâi au renascut-o prin scaldatoarea cea dumnezeiasca, apoi pe cale înaintând, o învatara toata îmbunatatirea si asezarea cea dupa Dumnezeu; iar dupa ce a trecut al zecelea an, ades mergea cu maica sa la biserica Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu si a auzit aceste dumnezeiesti binevestiri: "Cel ce voieste a veni dupa Mine, sa se lepede de sine si sa ridice crucea sa si sa urmeze Mie". Îndata toata a fost cuprinsa de aceasta si iesind din biserica, întâlnind un sarac, ascunzându-se de maica sa si dezbracând hainele stralucite si luminate ce purta, le-a dat lui si ea a îmbracat pe ale aceluia, luându-le pe acestea cu oarecare mestesugire înteleapta.

Iar dupa ce a venit acasa si au vazut-o parintii într-un astfel de chip s-au îngrozit si au batut-o ca sa nu mai faca asa. Ea însa nu numai de doua ori, ci de trei ori, si de multe ori, se zice ca dezbracând hainele sale, le-a dat saracilor, întru nimic socotind pentru aceasta, ocarile, îngrozirile si nesuferitele batai ale parintilor. Si acestea, adica în casa parinteasca erau ca niste preîntâmpinari ale roadelor ce mai pe urma erau sa odrasleasca în ea si pasiri spre trecerea peste om. Apoi fiindca nu mai putea suferi durerea duhului în suflet, fara stirea parintilor si al celor de un sânge cu ea, si a multimii slugilor, a ajuns la Constantinopol, unde gustând toate bunatatile cele dupa Dumnezeu, îndestulându-se de dumnezeiestile si sfintitele biserici si moastele sfintilor si fiind binecuvântata de sfintii barbati cei de acolo si întarindu-se cu rugaciunile lor, a iesit din cetate si a trecut în Calcedon de cealalta parte si de acolo a venit la Iraclia din Pont, calatorind cu picioarele sale. Iar parintii ei însisi si prin altii (ca nevoia este lesne iscoditoare), mult trudindu-se si locuri din locuri schimbând si cetati si sate calcând si neaflând-o, s-au întors acasa. Iar preafericita fecioara venind la Iraclia din Pont si sosind la un oarecare locas dumnezeiesc al Maicii lui Dumnezeu si intrând în el cu bucurie duhovniceasca, s-a asezat pe pamânt si l-a udat cu lacrimi; apoi s-a sculat si prin ruga sa umplându-se de har, cinci ani întregi a petrecut cu rabdare într-acest sfânt locas, tot felul de îmbunatatiri savârsind; caci întru rugaciunile de toata noaptea facea stari statornice si de diamant, ajunari neîncetate, batai în piept, tipete, tânguiri cu lacrimi nestinse, iar culcarea jos pe fata pamântului, cine dupa vrednicie va povesti; obiceiul smerit, cugetul cumpatat, curatenia inimii si plecarea ei spre Dumnezeu. Iar acum din destul de acestea desfatându-se a trimis Dumnezeu pe cei ce aveau sa o duca la Ierusalim; caci aceasta dorinta o avea si ruga pe Dumnezeu si pe Maica Lui de aceasta. Deci asa pregatita a iesit din biserica si îngradita cu ajutorul de sus, a ajuns la Ierusalim si îndestulându-se de toate cele sfinte si bune ale Ierusalimului, unde si blândele picioare ale Mântuitorului meu Hristos au calcat" si saturându-se si zburdând prin pustiul Iordanului ca o pasare, a nimerit la o viata cinstita de calugarite pustnice si aci a intrat. Însa cât s-a nevoit aci, prin care pe vrajmasul diavol pâna în sfârsit l-a stins, care mai înainte cu ispite multe si de tot felul a navalit asupra ei, neputând a le da în scris toate, putine oarecare din ele spre pomenire vom adauga aci. Bautura întrebuinta apa de izvor, si de aceasta foarte putina; trebuinta asternutului o împlinea o rogojina, iar îmbracamintea era o haina si aceasta foarte zdrentaroasa, cântarea pe buze neîncetata, lacrimile de-a pururea. Peste toate acestea înflorea dragostea, iar vârful îmbunatatirilor, smerita cugetare le cuprindea pe toate acestea.

Deci multi ani rabdând în aratata mânastire a calugaritelor si nevoindu-se prin foarte multe fapte bune, plinind al douazeci si cincilea an al vârstei, a iesit de aci si a venit la Ioppe si intrând într-o corabie a început a pluti pe calea ce ducea spre casa, si a ajuns cu corabia la limanul patriei sale dupa ce a suferit multe primejdii ale sfarâmarii de corabie, în mare. Apoi pururea pomenita a venit la Constantinopol, si dupa ce a cercetat dumnezeiestile locasuri si pe sfintii barbati a plecat si a venit la oarecare sat anume Calicratia si acolo la biserica sfintilor si întru tot laudatilor Apostoli s-a salasluit, nesocotind petrecerea parintilor de bun neam si batjocorind întelepteste uneltirile vicleanului înselator. Deci doi ani a petrecut acolo neîntinata porumbita si din potopul acestor curgatoare zburând a odihnit cortul ceresc, încredintând sfânt sufletul sau mâinilor îngeresti si prin ei locasurilor celor vesnice si dumnezeiesti; iar trupul cel din pamânt si înfrumusetat cu dumnezeiesti îmbunatatiri l-a ascuns în pamânt. Multa vreme dupa aceasta a trecut si cineva, rau cheltuind viata si obsteasca datorie împlinind, a fost îngropat aproape de cuvioasa; dar ea n-a vrut a-l suferi, prea viteaza; ci oarecaruia din barbatii sfinti aratându-se în vis: "Ridica, i-a zis, trupul acesta si-l arunca; ca soare fiind si lumina nu pot suferi întunericul si murdaria". Însa zabovind acel dumnezeiesc barbat, divina aratare a cuvioasei socotind-o vedere obisnuita, sau vis normal, si a doua, si a treia iarasi sfânta l-a strigat si cumplit l-a îngrozit. Si dupa ce calugarul si-a venit în sine dupa cum se cuvine si din numele cuvioasei, care îi arata cu degetul locul, prea degrab s-a sculat si cu sârguinta a descoperit poporului vedenia de acolo, care cu totii obsteste alergând ca la o vistierie foarte înavutita au sapat pamântul. Iar dupa ce s-a apropiat de sicriu, se umplea de mireasma, si acel sfânt trup al cuvioasei aflându-l întreg cu totul pazit, cu mâini cucernice l-au adus în biserica Sfintilor Apostoli, umplând aerul de mirezme si tamâieri si cântând dumnezeiesti psalmi. Însa câte minuni a savârsit dupa asezarea moastelor ei aici, Dumnezeul minunilor prin ea si pâna acum savârseste, cu neputinta este în scris a le da; caci covârsesc, ca sa zicem asa si numarul stelelor si nisipul marii. De vreme ce vindeca schiopi, surzi, ciungi, ologi si tot felul de boli, înca si cele atingatoare de moarte; si în scurt a zice, departeaza toata neputinta nevindecata, numai cu atingerea raclei, care nu înceteaza, nici va înceta, îmbelsugat a varsa tamaduiri, cu harul lui Iisus Hristos, Celui ce a preamarit-o.

Despre aceea, ca sfintele moaste ale cuvioasei aflate în cetatea Târnovei, capitala oarecând a crailor bulgari, s-a stramutat de aci la Belgrad, si de acolo în orasul Constantinopol, povestesc Evtimie si Rafail; asemenea si Meletie al Atenei si Dositei patriarhul Ierusalimului. Tot la acelasi loc aflam si povestire de stramutarea moastelor ei din orasul Constantinopol aici la Iasi. Adica, "Patriarhul Constantinopolului Partenie batrânul, luând bani de la domnitorul Moldaviei Vasilie, cu cuvânt ca sa plateasca datoriile Patriarhiei, spânzurând de zidul Fanarului din Constantinopol sfintele moaste, ce se pazeau în Patriarhie, le-a trimis aici catre stapânitorul Moldoaviei".

Iata ce zice despre aceasta Cantemir domnitorul Moldovei: "Sfânta Parascheva, precum aflam din cartile bisericesti, era stapâna a satului Epivatelor, pe care apoi l-a câstigat marele Apocavcos, Voievodul însusi stapânitorul Andronic Paleologul. Sultanul Murad al IV-lea a dat voie domnitorului Moldaviei, Vasilie, sa stramute sfintele ei moaste din biserica patriarhala a Constantinopolului; le-a câstigat acestea pentru cele multe si mari binefaceri si slujbe facute sfintei biserici celei mari; ca din însasi veniturile sale a platit peste 260 pungi ce datora ea turcilor si crestinilor. Însa fiindca la turci este oprit a stramuta mort peste trei mile, afara de trupul sultanului, a cheltuit peste 300 de pungi la Poarta otomana, ca sa ia voie pentru stramutarea sfintelor moaste si ca sa ia porunca catre un Capugibasa, ca sa le însoteasca la Moldavia. Toata povestirea aceasta a stramutarii acesteia este zugravita pe peretele de amiazazi al bisericii Sfintilor Trei Ierarhi, unde se afla sfintele ei moaste. Între alte lucruri se înfatiseaza acolo si Capugibasa cu ofiterii lui, mergând la petrecerea sfintelor moaste".

Aceasta stramutare de atunci este descrisa si pe marmura Cuvucliului, unde sunt asezate sfintele moaste, asa: "Cu vointa Tatalui, cu bineplacerea Fiului si cu conlucrarea Sfântului si de viata facatorului Duh, a Dumnezeului celui marit si închinat în Sfânta si cea de o fiinta si nedespartita Treime. Binecinstitorul si de Hristos iubitorul Ioan Vasilie Voievod cu mila lui Dumnezeu domnitor a toata Moldavia, fiind râvnitor si aparator al sfintei credinte rasaritene, dupa dumnezeiasca îngrijire, a stramutat din Constantinopol cu multa osârdie si prea multa dorinta aceste cinstite moaste ale Cuvioasei Maicii noastre Parascheva cea din Târnova. Aceasta stramutare a fost a treia. Iar preasfintitul si fericitul a toata lumea patriarh Partenie, cu toata bunavointa si sfatul Bisericii, a trimis aceste sfinte moaste ca pe o vistierie dumnezeiasca, cu prea fericitii trei mitropoliti: Ioanichie al Iracliei, Partenie al Adrianupolei si Teofan al Paleon-Patronului, în zilele prea sfintitului Varlaam mitropolitul Sucevei si a toata Moldavia; iar binecinstitorul si de Hristos iubitorul si cu mila lui Dumnezeu stapân al nostru si domnitor a toata Moldavia Ioan Vasilie Voievod, de acasa iesind cu evlavie si din tot sufletul primind aceasta nepretuita vistierie, potrivit le-au pus si le-au pastrat în cea noua zidita biserica a Sfintilor Trei Ierarhi si ai lumii dascali: Vasilie cel Mare, Grigorie de Dumnezeu cuvântatorul si Ioan Gura de Aur, spre cinstea si marirea lui Dumnezeu celui laudat în Treime si spre vesnica solire a Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, pentru lasarea pacatelor sale si a tot stralucit neamul lui. În anul de la Adam 7149, iar al domniei lui al 8-lea, în 13 iunie; în acelasi an s-a nascut si preaiubit fiul lui, Ioan Stefan Voievod, ca-ruia sa-i dea Domnul zile îndelungate si viata de multi ani. Amin".

Din traditie avem povestiri de multe minuni savârsite de cuvioasa în anii cei dinaintea noastra, pe care nu s-a sârguit cineva a le aduna si a le publica spre lauda lui Dumnezeu slavitorul sfintilor Sai; înca si în zilele noastre nu conteneste a face minuni celora ce cu credinta alearga la ea. Caci câti neputinciosi au evlavie la sfintele moaste, alergând cu credinta sau din acoperamânturile puse la capul cel sfânt al Cuvioasei luând si purtând, dobândesc vindecare! Si la neplouare, sau alta nevoie mare, facând litanie crestinii cu sfintele moaste, nu se lipsesc de cerere. Ci si în patria ei Epivata unde, precum se zice, casa ei parinteasca a fost prefacuta în biserica cu numele ei, cuvioasa face multe minuni, careia se cuvine marirea în vecii vecilor. Amin.

In ziua de 13 iunie 1641, cinstitele moaste au fost asezate in minunata biserica a manastirii "Sfintii Trei Ierarhi", ctitoria domnitorului. Cinstitele moaste au ramas aici pana in anul 1884, cand au inceput lucrarile de restaurare a sfantului lacas, fiind mutate in paraclisul manastirii. Dar in seara zilei de 26 decembrie 1888, dupa slujba Vecerniei, din neatentie a ramas aprinsa o lumanare din sfesnicul de langa racla din lemn in care erau asezate cinstitele moaste; peste noapte sfesnicul a ars, iar focul s-a extins la catafalcul pe care era asezata racla, arzand mocnit toata noaptea, fiind prefacut totul intr-un morman de jar. A doua zi dimineata, autoritatile de stat si bisericesti, preotii si credinciosii au constatat ca cinstitele moaste au ramas neatinse, inca o minune savarsita prin puterea lui Dumnezeu.

Ridicate din mormanul de jar, moastele Cuvioasei au fos adapostite provizoriu in altarul paraclisului de la manastirea Sfintii Trei Ierarhi si in curand stramutate in noua catedrala mitropolitana din Iasi, care fusese sfintita cu putin timp mai inainte, la 23 aprilie 1887. Aici se gasesc si astazi, fiind cinstite de obstea dreptcredinciosilor moldoveni, care ii cer sa mijloceasca pentru ei inaintea tronului ceresc, fiind socotita ca o adevarata ocrotitoare a Moldovei.

In sedinta sa din 28 februarie 1950, Sfantul Sinod al Bisericii noastre a hotarat canonizarea unor sfinti romani, precum si generalizarea cultului unor sfinti ale caror moaste se gasesc in tara noastra. Hotararea respectiva a fost transpusa in fapta in cadrul unor mari festivitati bisericesti in cursul lunii octombrie 1955. In cazul Cuvioasei Parascheva, generalizarea cultului ei s-a facut in catedrala mitropolitana din Iasi, la 14 octombrie 1955, in prezenta a numerosi ierarhi romani, precum si a unor reprezentanti ai Bisericilor ortodoxe Rusa si Bulgara.

De astfel, Cuvioasa Parascheva a fost cinstita in Biserica noastra veacuri de-a randul. Inca de la sfarsitul veacului al XIV-lea exista o biserica cu hramul Prea Cuvioasa Parascheva in Rasinari, langa Sibiu, iar in anul 1408 aflam de existenta unei biserici cu hramul Sfanta Vineri in "Targul Romanului". Multe alte biserici din Moldova sau din alte parti ale pamantului romanesc au acelasi hram. Chipul ei sau scene din viata ei sunt zugravite in diferite biserici romanesti. Dreptcredinciosii crestini de pretutindeni o venereaza atat prin participarea lor la slujbele din 14 octombrie a fiecarui an, iar cei din Iasi si imprejurimi prin inchinarea in fata cinstitelor ei moaste, cerandu-i ocrotire si ajutor.

Drept aceea, sa o cinstim si noi si sa ne rugam asa:
"Spre tine pururea nadajduind, de multe boli si primejdii s-a izbavit tara aceasta, alinand si prefacand mania cea cu dreptate pornita asupra noastra de la Dumnezeu, in buna si milostiva indurare, prin ale tale rugaciuni; dar si acum ingrozindu-ne marile nenorociri, la tine nazuim cu lacrimi, sa ne ajuti ca sa scapam din primejdie si sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia." (Din Acatistul Cuvioasei, Condacul 3).

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici: Nazarie, Protasie, Ghervasie si Chelsie.

Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Silvan.
Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Petru Avselamul.
Tot în aceasta zi, Sfântul Eftimie, care s-a luptat în Tesalonic pentru Sfintele icoane.
Tot în aceasta zi, Sfintii patruzeci de Mucenici cei din Egipt si Palestina, care de sabie s-au savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cititi va rog mai multe la:
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie14.htm