Cuvinte de folos de la Parintele Adrian

Acestea sunt cateva din cuvintele spuse de Parintele in cele cateva interviuri care i s-au luat de-a lungul timpului. Le voi reda mai jos.

Înfrînarea
Înfrînarea si puterea rugaciunii le sînt date tuturor oamenilor. Daca vrem sa ne înfrînam trupul de la cele necurate si daca vrem sa ne rugam, nu exista "nu pot".

Rugaciunea
Oamenii îl cauta pe Dumnezeu numai la necaz, greutati si suferinte. Dumnezeu ne-a spus: "Nu va puneti nadejdea în oameni" si noi ne aducem aminte de aceasta la nevoie. Îi sfatuiesc pe toti crestinii sa nu uite de rugaciune nici cînd le ste bine. Si sa nu puna pe altii sa se roage pentru ei. Sa se roage pentru ei însisi.

Ascultare
În manastire, cel mai greu vot este de îndeplinit ascultarea. În lume, tot ascultarea de Dumnezeu este cel mai greu de facut. Ascultarea si împlinirea cuvîntului Lui. Sa urmam pilda Maicii Domnului, care a spus: "Fie mie dupa cuvîntul tau!"

Rostul nostru
Chiar si unii crestini ma întreaba care este rostul vietii noastre. N-avem nici o îndoiala. Mîntuitorul a spus clar: "Cautati împaratia cerurilor", adica mîntuirea.

Mîntuire
Numai cei care au capacitatea de a se jertfi pentru ceilalti se mîntuiesc.

Duhovnicul
Se vorbeste de mari duhovnici. Duhovnicul, indiferent de pregatirea lui scolara, nu are nici o putere daca nu o primeste de sus.

Marxism
Înainte de venirea comunismului, românii erau mai credinciosi. Marxismul a reusit sa-l desparta pe om de Dumnezeu. Chiar si multi dintre cei care nu credeau sau nu erau de acord cu marxismul au fost zdruncinati în credinta. Iar cei nascuti în comunism au fost cel mai mult distrusi sufleteste.

Atei
Ateii nu-si dau seama ca sînt nefericiti fara Dumnezeu. Un ateu este ca un paralizat, care nu mai simte durerea.

Rugul aprins
Am facut parte din miscarea "Rugul Aprins"; am fost un fel de mîna dreapta a parintelui Daniil, fost Sandu Tudor. Pe mine ma punea sa organizez cît o retragere dupa model athonit. Si am facut retrageri din acestea la manastirea Crasna si la manastirea Govora. Eram acolo cu multi oameni deosebiti; ne-au arestat sub acuzatia ca aveam "activitate intensa contra clasei muncitoare". Noi doar ne rugam. Ne interesa apararea ortodoxiei. Pe Parintele Daniil l-am reîntîlnit la Aiud, apoi a fost omorît în bataie.

Parintele Ghius
Parintele Sofian Ghius era de o finete, de o noblete duhovniceasca extraordinara. Nu ti-ar fi spus niciodata un cuvînt aspru. Si era foarte cult.

Ce vor comunistii
Comunistii spuneau: o turma, un pastor. Dar noi stim ca doar Iisus este pastorul cel bun. Lui îi cunoastem glasul si pe El îl urmam. Comunistii vor sa transforme toate oile în capre.

Temnita
În închisoare m-am simtit cel mai aproape de Dumnezeu. Cînd simti ca toti te urasc, toti de lovesc, toti doresc distrugerea ta, doar atunci poti pretui iubirea lui Dumnezeu. El niciodata nu te paraseste.

New Age
Cei care azi vor sa-l faca pe antichrist din cuvinte ticluite, ne spun ca acesta este mîntuitorul nu Acela care a venit deja. Si ne cer sa ne împartasim si sa ne rugam cu budistii, cu iehovistii, cu romano-catolicii, cu protestantii, ca toata lumea sa devina un nou Turn Babel.

Sfat de la avva Adrian Fageteanu despre pasapoartele biometrice

Orice întâlnire cu seniorul duhovniciei din România e o mare bucurie. Una care îţi covârşeşte inima şi te răneşte cu dorul de Dumnezeu.
De cum s’a întors în Lainici, după sfat în zi de ianuarie, am şi plecat la avva Adrian, împreună cu fratele întru dreaptă credinţă, Nicolae Burdea. Stă părintele acum într’o chilie mai apropiată de biserică şi de sfintele Liturghii, învecinându’se cu părintele Melchisedec Şuparschi - care e mai june cu 10 ani şi are doar 87 de primăveri- şi cu tânărul părinte Calinic, care a împlinit 77 de ani.
Dacă iei binecuvântare de la părintele Adrian, n’ai cum s’o uiţi, pentru că după ce te însemnează cu sfânta cruce, te sărută pe cap, copleşindu’te cu dragostea lui...
-Aţi fost plecat de sărbători, părinte!
-Am fost plecat la Spitalul Militar şi pe la alte spitale. Am fost dus şi mi s’au făcut analize, dar nu ştiu cine a pus un reşou la priză şi’o uitat să’l mai şi scoată şi s’or ars toate analizele.
-Părinte pot să vă întreb şi eu ceva?
-Da. Te rog!
-Am venit să vă întreb ce să fac, c’or apărut paşapoartele şi permisele astea cu cip. Să’l primesc? Să nu’l primesc? Îi începutul sfârşitului? Ce părere aveţi?
-Eu n’am nici o părere. Eu pot să vă spun ce spune capitolul 24 din Sfânta Evanghelie după Matei. Mântuitorul spune că în aceste vremuri – spune şi’n convorbirea Lui cu Fotini la fântână – vor fi strâmtorări mai mari, mai grele de cum au fost de la’nceputul lumii şi până acum. Deci cine poate... să evite! Căci chiar Mântuitorul îţi dă voie: când vei fi prigonit într’o cetate, să fugi în alta.
Eu am greşit când i’am spus odată unui prieten (era vorba chiar de mine) să fugă în Rusia (dacă va veni prigoană). Or Rusia avea, mai mulţi decât orice altă ţară, pravoslavnici ca Alexei. Patriarhul, înainte de a muri, a caterisit pe singurul episcop care apăra Ortodoxia. Deci odată ce şi’acolo stăpâneşte antihristul... Şi Putin şi Medvedev sunt de aceeaşi origine, ca şi cei care au prigonit pe Mântuitorul. Noi nu suntem născuţi din curvie – adică din păgâni – la fel cum se socoteau şi evreii urmaşii lui Avraam, însă Mântuitorul le’a spus: Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul, adică tatăl minciunii, care este şi urâtor şi ucigaş de oameni. Urâtor şi ucigaş de oameni... Şi vor fi strâmtorări mai mari... Eu vă sfătuiesc să nu bravaţi! Să nu faceţi pe eroii, pe martirii!
-Păi da, dar şi martir... să te duci aşa gratuit, nu cred...
-Da, dar nu să te bagi singur. Mi’aduc aminte că nişte tineri, care trăiau în pustie, s’au hotărât să nu’L părăsească cu nici un chip pe Hristos. Erau atacaţi în pustie de saracini. Saracinii le spuneau: ori treceţi la Mahomed, ori vă omorâm. Şi ei s’au hotărât să nu treacă. Dar când a început între ei dezbinarea – că unul spunea „tu mă comanzi şi de’acum ai să asculţi de mine”, iar celălalt îi zicea că dimpotrivă „tu mă comanzi” – când a început aşadar dezbinarea dintre ei, n’au mai putut să mărturisească pe Hristos, pentru că s’au lepădat din cauză că n’a mai fost armonie şi înţelegere între ei, ci dezbinare. Dracul n’ar fi făcut pe voia lor, or, din cauza mândriei, diavolul a reuşit să’i dezbine pe ei. Unde dezbină diavolul...
Hristos spune clar (ca să te mântuieşti) numai cine va răbda până la sfârşit se va mântui. Deci rugăciunea voastră să fie: Luminează’mă, învaţă’mă, înţelepţeşte’mă, întăreşte’mă Tu Doamne! Eu singur nu pot şi vă spun că fără de El nu se poate face nimic. Deci, Tu Doamne luminează’mă, învaţă’mă, înţeleţeşte’mă şi întăreşte’mă!...
Şi să mai ştiţi că singuri, n’o să ne mântuim. Rugaţi’vă pentru aproapele...
-Deci părinte, în concluzie: dacă putem, să evităm primirea documentelor biometrice, da?
-Eu zic să nu bravaţi! Nici chiar în problemele cele mai mici! Ceea ce discutăm noi acuma se înregistrează la telefon?
-Acuma da, părinte.
-Deci dacă eu v’am dat sfatul să vă ocrotiţi... de ce dar, dumneavoastră, faceţi invers. Poftim?
-Uitaţi’vă că’l opresc.
-Da.
Şi i’am cerut iertare bătrânului. Aveam mare nevoie. „Eu te’am iertat înainte de a şi veni tu aici” – mi’a răspuns avva Adrian. „Că ai mai greşit şi altă dată”. Drept era că nu’i cerusem iertăciune părintelui nici pentru fotografiile ce i le făcusem cu ceva vreme în urmă, fără să am binecuvântarea lui (şi pentru care mi’am primit neîntârziat scumpă răsplată!). „Eu din dragoste părinte am greşit”, i’am spus. Şi i’am mai cerut binecuvântare să spun şi altora poveţele lui, şi, om bun fiind bătrânul, mi’a dat’o.
Fiind şi zi de luni, Nicolae a ţinut să mai ceară sfat de la avva, dacă bine este mireanului să postească în astă zi, ori nu. „În satul meu, unde m’am născut” – a spus avva – „ţăranii obişnuiau să postească şi în ziua de luni... pentru sănătatea animalelor. Deci, dacă’ţi iubeşti animalele... Dar canoanele ce zic?” Frumos spus... Mireanul care nu va posti miercurea şi vinerea de peste an şi sfântul şi marele post (al Paştilor) să se afurisească – am gândit, în canonul 69 apostolic, instantaneu.
Nedorind să’l mai supărăm cu ceva, ne’am luat rămas bun de la avva Adrian şi ne’am însemnat cu semnul sfintei cruci, aşa după cum ne’a învăţat (lucru la care ţine foarte mult şi pe care îl verifică de fiecare dată!) şi sărutând crucea de lemn de care nu se desparte niciodată bătrânul, Nicolae a mai vrut să’şi întărească vorbele de rămas bun. „După ce săruţi sfânta cruce să nu mai spui niciodată nimic” l’a povăţuit însă părintele.
Şi ieşind noi în lumea de afară, primul nostru gând a fost să ne întoarcem, că ne era bine nouă acolo, dimpreună cu bătrânul şi înţelepciunea lui duhovnicească...
„Venim şi altădată, am zis. Să nu mai necăjim acuma pe gheronda”. Şi am plecat mai departe, spre Tismana...

Scris de George Crasnean si publicat in revista Lumea Credintei
Lainici, luni 19 Ianuarie 2009