marți, 12 ianuarie 2010

Ce poate sa faca isteria din om

As vrea sa relatez un fapt recent din viata mea personala (nu fac asta niciodata decat cu prietenii, dar date fiind urmarile, vreau sa auda cei ce vor sa auda): suntem o familie crestin-ortodoxa si cu multe bucurii de la Bunul Dumnezeu. Socrul meu, un om la vreo 60 de ani si ceva un sportiv de-o viata. In ultima vreme n-a prea mai dat prin casa familiei mele, de frica (probabil) sa nu se imbolnaveasca de gripa porcina (la mine acasa, mai tot timpul e cineva racit, dar nu gripat!). Aflu acum doua zile, ca si-a facut acest nenorocit de vaccin, fara sa ne consulte in prealabil pe mine sau pe sotia mea (deci fiica lui) si pe nimeni altcineva. Sa fi trecut aproape o saptamana de cand s-a vaccinat.


Azi, ma suna sotia mea la servici si cu o voce cel putin socata, imi spune primele cuvinte: “tata cred ca a inebunit”. Mirare mare pe mine “Cum asa?” Ideea e ca timp de vreo 5 minute, folosind un ton foarte agresiv dar in acelasi moment si plin de panica, o tot indemna sa-si faca vaccinul si ea si copiii, dar mai ales eu “ca am un servici care ma solicita prin mai toate locurile Buc”. Sotia tot incerca sa-l calmeze (tin sa mentionez ca e insarcinata si aproape de termen) si sa-i spuna ca noi nu vrem sa facem acest vaccin, dar el o tinea una si buna ca trebuie ca altfel putem muri.

Da putem muri, sau mai bine zis, o sa murim cu siguranta, dar ma rog la Bunul Dumnezeu ca in acea zi sa imi fie dat sa mor si eu si ai mei, CRESTINESTE si nu altfel.

Nu am sa mai adaug niciun comentariu la acest post, va las pe voi sa trageti concluziile singuri.

Doar atat mai spun, analizati prin prisma momentului vaccinarii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu