O prapastie de netrecut fara Lumina Ortodoxiei

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Domnul Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos si Biserica Sa, Una,

Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca pururea respinge orice unire (uniune) spirituala, ecclesiala sau duhovniceasca

bazata pe amestecul dintre Adevar si minciuna, fiindca dupa cum prea bine se stie, dar lesne se si uita, intre Lumina si

intuneric nu poate exista nici o partasie. Intruparea Fiului lui Dumnezeu, la plinirea vremii, a insemnat in modul

cel mai real al cuvantului, izbavirea lumii de toate ratacirile idolilor si credintelor mincinoase. Biruinta Sa

asupra vrajmasilor, dinafara si dinauntrul Bisericii dreptslavitoare, este vesnica, dar se actualizeaza in fiecare

timp, loc si imprejurare istorica, pana la sfarsitul veacurilor.

Invatatura de capetenie adusa de Fiul lui Dumnezu din Cer este cea despre Dumnezeul Cel vesnic Viu si in Prea

Sfanta si Dumnezeiasca Treime inchinat si slavit: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. De intelegerea si trairea acestei

invataturi, in duh si adevar, depinde intelegerea si trairea celorlalte invataturi ale Bisericii, depinde insasi mantuirea

sufletului nostru. In Vechiul Testament, Dumnezeu S-a aratat ca prin ghicitura, in chip de ingeri, la stejarul Mamvri

lui Avraam si Sarrei, iar in Noul Testament in chip desavarsit la raul Iordanului si pe Muntele Taborului. Mantuitorul

Iisus Hristos, Dumnezeu Omul, L-a facut cunoscut pe Tatal si voia Lui, Tatal L-a facut cunoscut pe Fiul Sau Cel

Unul Nascut ca Mesia, iar Duhul Sfant, Care numai din Tatal purcede, trimis de Fiul peste Sfintii Apostoli la

Cincizecime, L-a facut cunoscut pe Fiul, deschizand desavarsit intelegerea ucenicilor pentra Viata, Persoana si

Invatatura Sa, unice in istoria omenirii prin iconomia cea dumnezeiasca, vesnic vie si nebiruita, pe langa care orice

invatatura omeneasca paleste si dispare ca floarea campului, cum zice imparatul psalmist David!

Crearea lumii, dar si restaurarea ei, sunt opera Prea Sfintei si Dumnezeiestii Treimi. Biserica sfintitoare,

slujitoare si luptatoare este opera Prea Sfintei Treimi. Ea este plina de Treimea cea de-o Fiinta si nedespartita. In

numele Prea Sfintei Treimi ne-am botezat, in numele Prea Sfintei Treimi ne inchinam, facandu-ne semnul Sfintei

Cruci dupa Sfanta Predanie, dupa pilda Sfintilor Apostoli, a dumnezeiestilor Parinti adunati de Duhul Sfant la

Soboarele Ecumenice ale tuturor Sfintilor traitori in duhul apostolic, care au marturisit prin viu grai, apoi si in scris,

credinta in Dumnezeul Cel vesnic Viu si in Prea Sfanta Treime inchinat si slavit, al Carui har vrea sa lucreze

dimpreuna cu noi, pacatosii si nevrednicii, mantuirea noastra.

Nimeni nu poate in veci sa desparta pe Tatal de Fiul, pe Fiul de Tatal, pe Tatal de Duhul Sfant, pe Duhul Sfant de

Tatal, pe Fiul de Duhul Sfant si pe Duhul Sfant de Fiul, asa cum ni se infatiseaza in Dumnezeiestile Scripturi. Chiar

daca marturisesc ca sunt crestini, toti credinciosii care-si doresc sincer mantuirea in Hristos Domnul, trebuie

sa primeasca si pe Tatal si pe Duhul Sfant. Pe Tatal, Care a nascut pe Fiul mai inainte de toti vecii si pe Duhul

Sfant, Care numai de la Tatal purcede, Cel ce impreuna cu Tatal si Fiul este inchinat si slavit si Care a grait

prin Prooroci. De asemenea, trebuie s-o primeasca, preacinsteasca si marturiseasca si pe Maica Domnului ca

pe Nascatoarea de Dumnezeu, Maica nenuntita si Pururea Fecioara Maria.

Trebuie sa primeasca cu inima deschisa si invatatura despre Sfanta Cruce, despre Biserica, despre Sfintele

Taine si despre sfintele icoane. Exista o singura invatatura adevarata, dreptslavitoare si mantuitoare. Cea a

Bisericii Ortodoxe, Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca. Mantuitorul nostru Hristos, Imparatul Vietii si

Dumnezeu Omul este nedespartit in veci de Tatal si de Duhul Sfant, nedespartit in veci de Maica Domnului,

nedespartit in veci de Sfanta Cruce, de Biserica Ortodoxa si de poruncile Lui; nedespartit in veci de Sfintii Parinti, de

Dumnezeiestii Mucenici si de toti Sfintii; nedespartit de Dumnezeiasca Scriptura si de Dumnezeiasca Predanie, Izvor

nesfarsit al darurilor sfinte in Biserica Sa, dimpreuna cu Duhul Sfant; nedespartit de credinta Lui Care a biruit lumea;

nedespartit de sfintele icoane; nedespartit de adevaratii inchinatori si rugatori in duh si adevar, drept invatand si

savarsind cuvantul Adevarului Sau, numai dupa voia lui Dumnezeiasca si nu dupa a lor cea omeneasca!

Nu exista comuniune cu cei care nu cred in Prea Sfanta Treime

Desigur, in mod absolut si irevocabil, Domnul Iisus Hristos este vesnic neimpacat cu vicleanul diavol, tatal tuturor

minciunilor. Evident, in mod firesc, Biserica Lui este neimpacata cu vrajmasii Ei si cu toate ereziile din toate

timpurile si din toate locurile (nascocite numai de diavol si slugile sale), indemnandu-i, invatandu-i si intarindu-i pe

toti fiii sai devotati, credinciosi cu fapta, sa se lepede de diavol si de toate lucrarile lui intunecate, indiferent prin cine

ar fi ele introduse in lume, caci daca inger din cer ar propovadui alta evanghelie, anatema sa fie asupra lui, cum zic

toti Sfintii Parinti credinciosi pana la moarte Sfintei Predanii si vietii in Hristos Domnul!

Biserica Ortodoxa nu are comuniune cu cei care nu cred, nu marturisesc, ba chiar hulesc Prea Sfanta si

Dumnezeiasca Treime. Prin urmare, nu are (si nu va avea in veci) nici o comuniune cu mahomedanismul sau cu

mozaismul. Nu are (si nici nu poate avea) comuniune nici cu catolicismul care marturiseste rau, ca Duhul

Sfant ar purcede si de la Fiul, contrar Revelatiei exprimate de Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan in

Evanghelia sa, sustinand primatul papal pe temeiuri politice si pseudoreligioase.

Biserica Ortodoxa nu are comuniune de rugaciune cu protestantii si neoprotestantii. Nu are comuniune de

rugaciune cu paganii, care nu cred in Intruparea Cuvantului Lui Dumnezeu de la Duhul Sfant si din Fecioara

Maria. Biserica Ortodoxa nu are comuniune (si nu va avea in veci) cu cei ce lupta impotriva Prea Sfintei Treimi si a

invataturilor Bisericii dreptslavitoare, pe fata sau in ascuns; asadar, nu are si nu poate avea nici o comuniune cu

teomahii, ateii, ocultofilii, hulitorii, ereticii sau satanistii. Totusi, in marea si cotropitoarea Sa iubire pentru toti

oamenii, cununa creatiei dumnezeiesti, Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos nu vrea moartea pacatosului,

ratacitului, necredinciosului sau demonizatului, ci sa se intoarca si sa fie viu. Biserica Ortodoxa ii primeste si

pe catolici, protestanti, musulmani, mozaici, copti, armeni sau alti rataciti si orbi sufletesti, de orice neam ar fi

acestia, cu conditia rebotezarii, mirungerii si implinirii tainei pocaintei lor reale, sincere si statornice, facand

pogoramant dupa caz.

Dar, niciodata Biserica Ortodoxa nu binecuvanteaza erezia, pacatul si ratacirea, nici nu se uneste in vreun fel cu ele,

fiindca aceasta ar insemna lepadarea de Intruparea, Persoana si Invatatura Mantuitorului nostru Iisus Hristos si

lepadarea de mantuire, întrucât numai El poate judeca, osandi si mantui oamenii. Nici un alt intemeietor de religie

istorica (au fost destui!), de orice neam ar fi el, nu poate mantui pe nimeni, nici macar pe el insusi, ci va fi

judecat, la randul sau, de Judecatorul tuturor, Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Caruia I S-a dat

toata puterea in cer si pe pamant, dupa cum sta scris in Sfintele Scripturi si dupa cum a dovedit-o numai El prin

Nasterea Sa mai presus de fire, prin viata si propovaduirea minunate, prin moartea pe Cruce si slavita Inviere a Lui

cea de a treia zi, prin Inaltarea la cer si trimiterea Duhului Sfant, Mangaietorul, in chipul limbilor de foc, asupra

Sfintilor Apostoli, in ziua Cincizecimii, si prin mainile lor asupra tuturor celor care au primit, primesc sau vor primi

Botezul in numele Lui, dupa fagaduinta Sa de Trei ori Sfanta. Singurul Mantuitor al tuturor neamurilor este Cei

ce S-a rastignit pentru noi, in zilele lui Pontiu Pilat. Si a patimit. Si S-a ingropat si a inviat a treia zi dupa Scripturi,

si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii, a Carui Imparatie nu va avea sfarsit.

Intelegem, asadar, ce cadere infricosatoare a venit peste cei care s-au impacat cu ereziile de toate felurile,

recunoscandu-le in mod naiv, imprudent sau interesat ca „biserici”. Biserica Ortodoxa ii numeste pe acestia

ecumenisti (modernisti). Ei sunt cei care cred, in detrimentul Adevarului, ca ar avea mai multa dragoste decat

Sfintii, desi nu au pus inceput bun unei reale vieti duhovnicesti (aceasta se vede pe chipurile lor intunecate,

crispate si mereu nelinistite). Ei sunt cei care au parasit viata duhovniceasca, paza mintii, postul luminat,

rugaciunea launtrica neincetata si cugetul Bisericii Ortodoxe. Cei care recunosc „tainele”, ereticilor, trecand

necugetat peste doxologiile Prea Sfintei Treimi si canoanele Bisericii dreptslavitoare, peste Sfintii Parinti, se

autoexclud de la Trupul tainic si vazut al Domnului nostru Iisus Hristos, ignorand sau chiar vrajmasind pe fata

Canoanele Apostolice ale Sfintelor Sinoade si cuvantul de foc ceresc al tuturor Sfintilor.

Intre Biserica dreptslavitoare, drept invatand si savarsind cuvantul Dumnezeului cel vesnic Viu si in Prea

Sfanta Treime inchinat si slavit (numai dupa voia Lui cea Dumnezeiasca si nu dupa a noastra cea omeneasca)

si panerezia ecumenismelor de tot felul, a fost, este si va fi o prapastie de netrecut. Pastorii care drept savarsesc,

cu certitudine si drept ii invata pe pastoritii lor, dar pastorii care drept invata si stramb savarsesc, in mod la fel de

evident osanda isi agonisesc, fiindca doar cu buzele Adevarul ei Il marturisesc, iar cu faptele Il rastignesc,

inimile lor stand departe de El!

De curand, un astfel de nefericit pastor, „renumit” pentru excesele sale reformiste, ecumeniste, manageriale,

ocultofile si declarativ umaniste, a cutezat sa „porunceasca” oficial excluderea cuvantul erezie din lexicul celor

care au datoria sfanta de a-i invata pe pastoriti dreapta credinta… Respectivul amagit si amagitor, el insusi un

ereziarh inrait si fatis, a uitat insa sa „porunceasca” si ce cuvant vor folosi de acum incolo Sfintii Parinti pentru a

desemna ratacirile grave ale tuturor ereticilor! Trebuie sa-l dezamagim definitiv si irevocabil pe acest biet si intunecat

ereziarh, declarandu-i fara cel mai mic echivoc ca nimeni dintre cei inviati launtric nu-i va urma vreodata indemnul

aberant si eretic, iar toti crestinii cu fapta vor continua sa-i numeasca eretici pe cei care se indeparteaza din

ignoranta, ispitire sau rea credinta de la Sfanta Predanie si Dreapta Credinta.

Nu te teme turma mica

Biserica Ortodoxa, credincioasa in duh si adevar Sfintei Predanii, respinge cu fermitate, fara nici o teama, transant,

nenegociabil si irevocabil, orice pseudoteologie, pseudohristologie, pseudopneumatologie, pseudomariologie sau

pseudoecclesiologie eretica, indiferent cine ar fi (sau s-ar crede ca este!) cel care o initiaza, sustine si promoveaza,

crezandu-se pe el insusi, sarmanul inselat si patimasul inselator, in mod nebuneste, a fi deasupra intelepciunii

Sfintilor Parinti, inspirati si calauziti in mod vadit numai de catre Duhul Sfant. Biserica Ortodoxa va ramane

credincioasa pana la sfarsit numai Capului ei Vesnic, Mantuitorul Iisus Hristos, indiferent de cate pierderi si caderi va

suferi, caci cu slujitorii ei nebiruiti de duhurile acestei lumi, este Dumnezeul Cei vesnic Viu, intelegeti neamuri si va

plecati!

Toti cei care sustin erezia tuturor ereziilor, panerezia ecumenismului, se afla sub anatema Bisericii si a Sfintilor

Parinti. Pe acesti nefericiti inselati si inselatori Domnul Iisus Hristos ii scoate din Biserica, la sorocul vremii, pentru

ca aceasta, Mireasa Sa, sa ramana fara prihana pana la sfarsitul veacurilor. Unii ca acestia nu au nici o biruinta, caci

se lovesc de Piatra cea din capul unghiului, de Insusi Mantuitorul Hristos, care a biruit pe diavolul, tatal tuturor

ereziilor gnostice sau neognostice, dar si a tuturor pseudospiritualitatilor mincinoase si pierzatoare de suflet.

Dumnezeul Cei vesnic Viu si Mantuitorul nostru nu dispretuieste pe nimeni, caci pentru oaia cea ratacita, le lasa pe

celelalte 99, mergand dupa aceea, oriunde s-ar afla, punand-o pe umerii Lui si bucurandu-se de salvarea ei mai mult

decat pentru toate celelalte deja puse la adapost. Asa se bucura Mantuitorul Iisus Hristos de toti paganii, de toti

catolicii, protestantii, musulmanii, mozaicii si de toti pacatosii care vin la Dreapta Credinta (la Sfanta si

Dumnezeiasca Ortodoxie, singura mantuitoare si sfintitoare) cu cainta si sinceritate, oricat de mult ar fi ratacit

dramul…

Dupa pilda Sfantului Mare Ierarh Nicolae, a Sfintilor Ierarhi capadocieni, a Sfantului Ioan Maximovici, a Sfantului

Ierarh Ignatie Brianceaninov, a Sfantului Ierarh Nicolae Velimirovici etc., misionarul ortodox merge peste tot, in

Occident si in orient, propovaduind pilduitor Sfanta Ortodoxie, oriunde in lume. Se inchina la sfintele moaste ale

Sfintilor occidentali din primul mileniu, dar niciodata nu se roaga impreuna cu reprezentantii sau adeptii altor

spiritualitati. Se roaga pentru ei in rugaciunile particulare, dar niciodata in public, laolalta cu ereticii sau sectarii,

pentru a nu legitima cu prezenta si rugaciunea lui falsele spiritualitati.

Asa cum nu ne putem lasa trupul pe mainile unui oarecare amatori nepriceput si iresponsabil, in loc sa ne adresam

unui chirurg cu experienta si bun renume, cu atat mai mult nu trebuie sa ne incredintam sufletul unor lupi ecumenisti,

imbracati in blana de mieluti iubitori, oricat de iscusita, si „iluminata” le-ar fi vorbirea (si prosper managementul

pseudoreligios!), ci numai Pastorului Cei Bun, Care-si pune sufletul pentru oile Sale, ele urmandu-L, fiindca-L

cunosc si recunosc vocea fara nici o greseala, printr-o taina negraita si de peste doua milenii nebiruita! Numai in

Sfanta Ortodoxie se poate canta cu deplin temei sublima si stravechea cantare din imnografia bisericeasca: „Am vazut

lumina cea adevarata, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credinta cea adevarata. nedespartitei Sfintei Treimi

închinându-ne, ca Aceasta ne-a mantuit pe noi!”

Avem incredere neclintita in cuvantul Mantuitorului nostru Iisus Hristos, caci El va fi cu noi pana la sfarsitul

veacurilor si nici portile iadului nu vor putea birui Biserica Sa, nici rapi turma cea mica si netematoare prin harul Sau;

numai El ne va putea pazi si pe noi, pacatosii si nevrednici, prin mijlocirile Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu si

ale tuturor Sfintilor Parintilor nostri, de lupii cei intelegatori si necrutatori, adica fratii cei mincinosi strecurati in

randurile credinciosilor, preotilor si arhiereilor dreptmaritori, atata timp cat vom pastra, iubi si lucra cuvintele Sale,

slujind neclintit, cu vreme si fara vreme, invataturii si randuielilor statornicite la cele sapte Sfinte Sinoade Ecumenice

ale Bisericii dreptslavitoare, Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca. Cine are urechi de auzit sa auda, punand cu

adevarat la inima cuvintele Mantuitorului, fiindca sulul vremii se strange tot mai mult, iar candelele noastre launtrice

trebuie tinute aprinse. Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin.

8 iunie 2009

Prea Sfanta Treime, Sfintii Mucenici Marcian si Nicandru

Ieromonahul Teoclit